Sâmbăta Morților, Moșii de Iarnă. Ce nu trebuie să faceți

Biserica Ortodoxă îi pomeneşte, astăzi, pe cei adormiţi întru Domnul, marcând astfel ceea ce în popor este cunoscut drept Moşii de Iarnă.
 
Sâmbăta Moşilor de Iarnă prima dintre cele şapte sâmbete ale morţilor din an. Sărbătoarea cade înaintea lăsatului sec de carne pentru Postul Mare (Duminica Înfricoşătoarei Judecăţi), ziua în care îi pomenim pe moşii şi strămoşii adormiţi în dreapta credinţă. În Duminica Înfricoşătoarei Judecăţi, creştinii lăsă sec de carne, începând pregătirea pentru intrarea în Postul ce precede Învierea Domnului.
Termenul de „lăsatul secului“ provine din latină şi înseamnă a lăsa cele lumeşti, în sensul de a ne opri de la păcate sau fapte rele, deoarece, după acest moment, se intră în Postul Sfintelor Paşti. După Săptămâna Brânzei, în care creştinii renunţă la preparatele făcute din orice fel de carne, în afară de peşte, în Duminica Izgonirii lui Adam din Rai, credincioşii care ţin post vor renunţa şi la brânză, lapte, ouă şi peşte. În ajunul lăsatului sec de carne, în Biserica Ortodoxă se face pomenirea de obşte a morţilor, Moşii de Iarnă. Moşii şi strămoşii sunt înaintaşii noştri adormiţi întru nădejdea Învierii. Pentru ca pomana să fie primită, este bine să respectăm şi celelalte tradiţii legate de această mare sărbătoare.
 
Moşii de Iarnă (Moşii cei mari) deschid seria celor şapte sâmbete ale morţilor, încheiată cu Sâmbăta lui Lazăr (pe 23 aprilie), în care creştinii ortodocşi fac parastase. În unele zone ale ţării, se spune că sufletele morţilor vin în această zi pe pământ, în timp ce credincioşii dau de pomană mâncare gătită, pentru ca spiritele să îi ocolească. Sufletele trecute în nefiinţă vin să se hrănească cu mireasma şi aburii bucatelor pe care credincioşii le gătesc, astfel încât să le ajungă întreg anul. De Moşii de Iarnă, conform obiceiului, se dau de pomană sarmale, plăcintă, vin, colivă, colaci şi fructe. La mormintele rudelor, oamenii trebuie neapărat să aprindă cel puţin două lumânări, care au rolul de a încălzi sufletele morţilor.
 
Sfinţii Părinţi au rânduit ca sâmbăta să se facă pomenirea celor adormiţi, pentru că este ziua în care Hristos a stat cu trupul în mormânt şi cu sufletul în iad, ca să-i elibereze pe drepţii adormiţi. Pe de altă parte, sâmbăta e deschisă spre duminică, ziua Învierii Mântuitorului Hristos. Biserica a rânduit în an două sâmbete mari când se fac pomeniri mai ales pentru morţii care au murit pe neaşteptate: Moşii de Iarnă (sâmbăta dinaintea Duminicii Înfricoşătoarei Judecăţi) şi Moşii de Vară (sâmbăta dinaintea Pogorârii Duhului Sfânt). La acestea se adaugă şi Moşii de Toamnă (prima sâmbătă a lunii noiembrie). De asemenea, pomeniri pentru cei adormiţi se vor face în fiecare sâmbătă din Postul Mare.

De Moşii de iarnă se duc la biserică, pentru praznic, colivă, un colac, o sticlă de vin, pomelnicul pe care sunt trecute numele celor plecaţi la Domnul şi lumânări.
În trecut, Moşii de iarnă erau cunoscuţi, în lumea satului, în special, şi drept „Moşii de piftii”, fiindcă în această zi se mănâncă piftie şi alte răcituri. Iar ceea ce rămâne nemâncat se aruncă a doua zi, în Duminica lăsatului sec de carne. Dacă nu se respectă această tradiţie, natura se răzbună aducând valuri de frig în toiul verii. Mai mult, femeile care calcă tradiţia şi lucrează în această zi sunt pedepsite să tremure ca piftia şi „li se întoarce pomana” pe care au dat-o.