Relicve prețioase, puse spre închinare la Mănăstirea din Cristian, doar astăzi

Relicve prețioase, puse spre închinare la Mănăstirea din Cristian, doar astăzi

La Mănăstirea Sfântul Efrem cel Nou din Cristian (la ieșire din Brașov), credincioșii care ajung astăzi, chiar și după Sf. Liturghie, se pot închina Crucii Mântuitorului, reprezentate de mici fragmente din lemnul pe care a fost răstignit. Sfintele relicve au fost puse spre închinare de ieri, la sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci, dar părintele Mircea Clement, starețul mănăstirii, a precizat că racla cu odoare va fi lăsată și astăzi, pentru a-i bucura pe credincioși.
„Ca bucurie și dar duhovnicesc, vom pune spre închinare o mică răcliță cu 4 fragmențele din lemnul original al Sfintei Cruci, ce a purtat-o Domnul Hristos, pe Golgota. Ele au fost aduse cu document care să ateste veridicitatea lor. Proveniența este din zona Romei. (…). Au ajuns și la mănăstirea noastră aceste părticele din Lemnul Sfintei Cruci, demersul a fost înlesnit prin intervenția și relațiile familiei princiare Andronic-Cantacuzino, cărora le mulțumim și pe această cale, și în special domnului Wilfried Wolf, care s-a străduit în mod direct să le aducă”, a explicat protos. Mircea Clement.

Crucea pe care a fost răstignit Iisus Hristos a fost găsită în anul 335 de împărăteasa Elena, mama împăratului Constantin cel Mare. Aceasta a fost depusă în biserica pe care împărăteasa Elena a construit-o chiar pe locul în care a fost Golgota şi locul îngropării lui Iisus Hristos.
Bucăţi din lemnul Crucii au fost trimise la Constantinopol şi Roma chiar după ce a fost descoperită, însă de-a lungul vremii, din cauza asediilor, unele s-au pierdut.
Fragmente din Sfânta Cruce sunt prezente în Biserica Sfântului Mormânt de la Ierusalim, la Roma, Veneţia, Constantinopol, în Franţa (Saint Sernin de Toulouse, Capela „La Vraie-Croix” – Adevărata Cruce din Morbihan-Bretania, Anjou), Germania (Limburg an der Lahn), Belgia (Colegiul „Sf. Cruce” din Liege), Spania (Santo Toribio de Liébana).
Cel mai mare fragment din lemnul Sfintei Cruci se află la muntele Athos, la mănăstirea Xiropotamu. Acesta a fost adus şi în România în anul 1992 pentru a doua oară.
Prima oară, lemnul Sfintei Cruci de la Xiropotamu a stat în Ţările Române timp de 6 ani, între anii 1757 – 1763.
Biserica mănăstirii athonite era foarte deteriorată şi atunci, ca de alte multe ori, s-a cerut ajutorul credincioşilor valahi. Un milion şi jumătate de franci de aur s-au strâns atunci pentru mănăstirea athonită, bani din care s-a renovat întreaga mănăstire şi s-a reparat şi repictat biserica.
În anul 2004, la Iaşi, de pelerinajul Sfintei Parascheva, a fost adus un fragment din Sfânta Cruce de la mănăstirea Panaghia Soumela – Veria din Grecia. Acesta fusese dăruit mănăstirii de împăratul bizantin Manuil III Comnenul.
Pe racla în care era ferecat lemnul se poate citi „aici se află lemnul pe care Hristos a sfinţit creaţia. Emanuel, fiul lui Alexios, îl oferă ca dar mănăstirii din muntele Mela”.
De-a lungul timpului, domni români sau stareţi de mănăstiri au dobândit prin cumpărare sau în dar bucăţi din lemnul Sfintei Cruci. Un fragment se află la Mănăstirea Căldăruşani, altul la Ţigăneşti, lângă Bucureşti.
Biserica Sfântul Vasile cel Mare de pe Calea Victoriei din Capitală deţine şi ea un fragment din Crucea lui Hristos.
Din 2001, o parte din Sfânta Cruce se află la Mănăstirea Lupşa din judeţul Alba, care are hramul „Înălţarea Sfintei Cruci” (14 septembrie). Fragmentul de la Lupşa a fost adus de la Mănăstirea athonită Vatopedu.

Foto 3: arhivă basilica.ro