Războiul apei. Seceta se extinde alarmant / Multe țări din Europa, Orientul Mijlociu și Africa, sub presiune

Războiul apei.

Cererea tot mai mare de apă dulce și intensificarea valurilor de căldură și secetă cresc riscul ca această resursă să devină indisponibilă. Apa dulce reprezintă doar 0,5% din totalul de 70% de apă al planetei şi este singura care poate fi consumată sau folosită la spălat și irigarea culturilor. În prezent, aproximativ două miliarde de oameni din întreaga lume nu au acces regulat la apă potabilă, în timp ce jumătate din populația mondială se confruntă cu lipsa apei cel puțin o parte din an, se arată într-o analiză biziday.ro.

Războiul apei

Conform Observatorului European al Secetei (EDO), Caucaz şi nordul Balcanilor au fost regiunile cele mai afectate de secetă. Georgia și Armenia au 97% din teritoriu sub incidența secetei, urmate de Bulgaria și Kosovo. Serbia, Macedonia de Nord, Albania, Ungaria şi Muntenegru se confruntă și ele cu probleme majore, peste trei sferturi din suprafață fiind plasate sub stare de avertizare sau de alertă.

În același timp, regiunile mediteraneene, precum Spania, Portugalia şi Italia, au fost vizate şi ele de incendii violente la începutul acestei luni, deși sunt afectate de secetă doar pe plan local. În schimb, Marea Britanie (69,5% din teritoriu) și Franța (63%) se confruntă cu probleme mai severe privind seceta.

Singura îmbunătățire în acest sens a fost observată în Europa Centrală, unde umiditatea solului și starea vegetației au revenit la normal în Germania, Elveția, Austria și Republica Cehă, care în lunile anterioare fuseseră puternic afectate de secetă.

Ca urmare a secetei severe, concurența pentru resursele de apă crește. Agricultorii solicită cantități mari de apă pentru culturile afectate de lipsa severă a precipitațiilor. Pe lângă aceștia acum un mare consumator se apă este sectorul IT, în special centrele de date care necesită apă pentru răcire și care ridică noi provocări.

Războiul apei

În țările aride din Africa și Orientul Mijlociu, deficitul de apă ar putea reduce economiile locale cu 25% în următorii 20-30 de ani. Acest lucru înseamnă că vor exista, de asemenea, mai puțini bani pentru importurile de alimente sau infrastructură critică, necesară pentru atenuarea penuriei de apă, cum ar fi barajele și stațiile de desalinizare. Deoarece penuria de apă afectează aprovizionarea cu alimente, vor fi afectate atât activitatea economică, cât și ocuparea forței de muncă, lucru care va duce ulterior la migrație în masă. 

Problema secetei este agravată și de costurile foarte mari ale implementării soluțiilor. Ecosistemele de apă dulce pot reduce durata și severitatea secetelor, însă multe dintre ele au fost distruse din cauza dezvoltării urbane și a supra-irigării. Pentru a-și recăpăta funcționalitatea, aceste ecosisteme necesită reabilitare semnificativă, mai ales că omenirea a pierdut o treime din zonele umede începând cu 1970 și până în prezent, potrivit Fondului Mondial pentru Natură (WWF). Această criză de apă va încetini, de asemenea, creșterea economiilor în curs de dezvoltare.