Profesoară la Meșotă, debut editorial

Profesoară la Meșotă, debut editorial. Brașoveanca Oana Paler ajunge astăzi la momentul lansării primului său roman, intitulat „Stadii”.
Oana Paler (născută în 1978, la Brașov) este licențiată a Facultății de Litere – Universitatea București, are un master în Comunicare și Relații Publice, SNSPA, București și este profesoară de limba și literatura română la Colegiul Național „Dr. Ioan Meșotă”, Brașov. Are publicate recenzii de carte, critică literară, eseu și proză, în revistele Astra, Golan, Familia, Vatra, Ficțiunea OPTm și pe platforma laconic.ro.
Evenimentul editorial are loc de la ora 18.00, la Centrul Multicultural al Universității Transilvania (clădirea Rectoratului din Livada Poștei, la parter). Invitați să vorbească la lansare sunt Al. Cistelecan, Maria Orban, Adrian Lăcătuș, Adrian Lesenciuc.

Profesoară la Meșotă, debut editorial.

„«Stadii-le» Oanei Paler se bizuie pe un singur protagonist narativ, care îşi asumă, într-un dens proces analitic (şi auto-analitic), întreaga confesiune (mărturie şi auto-denunţ deodată). E un personaj cam abulic, rudă îndepărtată cu Meursault, şi care comite şi el o crimă ca «act gratuit» (sau aproape) pe fondul unui inconfort ontologic resimţit şi-n dragoste, şi-n relaţiile sociale. De meserie programator, el „traduce» jocurile de calculator într-o parabolă existenţială, punând în joc liberul arbitru şi «justificând» pervertirea lui în contrariu. Un «om fără însuşiri» şi el, nimic nu-i iese după propria voinţă şi face dependenţe care-l irită şi-l copleşesc în egală măsură. E un om din lumea noastră, asupra căreia autoarea «s-a documentat» scrupulos pentru a o expune într-o proză de acută intensitate a observaţiei şi de pregnanţă caracterologică”, a scris criticul literar Al. Cistelecan.

La rândul său, Adrian Lesenciuc, președintele filialei Brașov a Uniunii Scriitorilor din România, afirmă: „Oana Paler debutează cu un roman puternic. O voce sigură, matură, împrumutând scriiturii proprii din experienţa lecturii unor romane ale mizerabilismului contemporan. Oana Paler reuşeşte să se aplece fără excese asupra golului interior, să sugereze solitudinea şi căderea, să tempereze inutilitatea evidentă, să strunească disperarea, identificându-se cu adevărul dezarticulat şi fără repere al contemporaneităţii”.

„Suntem atât de înţepeniţi în marea pânză narativă de tip streaming, încât orice încercare de evadare e binevenită.
Oana Paler are o credinţă nebună, vintage, în literatură, literatura aceea de pe vremea când personajele erau «radare umane», de când existenţialismul picta un aer macho-martir pe chipul fiecărui erou masculin. În «Stadii», personajul ultra-analitic, ultra-plictisit al romanului psihologic din acele vremuri e prins, ca într-o capcană, într-o tramă poliţistă, într-o reţea narativă de tip netflixhbo, populată de tot felul de membri ai clasei de mijloc noi româneşti, de la hipsteri, la funcţionari înalţi sau IT-işti.
Oana Paler pliază practic două genuri, pe cel al unui roman existenţialist îl îndeasă într-o isteaţă tensiune poliţistă şi creează astfel o ieşire din rutina narativă a zilei. Drept cadru, aveţi o ramă aseptică, o Românie «nemurdărită» de alte probleme decât de zbucium de film nordic, dragoste în supradoză şi sadism moderat”, notează Costi Rogozanu.