praznic – Crestinii il cinstesc astazi pe Sfantul Mare Proroc Ilie Tesviteanul

Moto:
„Bucura-te, Ilie, marite prooroc si inainte rugator al celei de a doua veniri a lui Hristos!”
Crestinii il praznuiesc anual, in 20 iulie, pe Sfantul Mare Proroc Ilie Tesviteanul. Originar din Tesba (Tesva) Galaadului, Sf. Ilie Tesviteanul a fost unul dintre cei mai mari proroci ai Vechiului Testament, numit adesea „omul lui Dumnezeu”. Activitatea lui profetica s-a desfasurat in secolul al IX-lea i. Hr., in vremea domniei regelui Ahab din Samaria, fiind prezentata in doua dintre cartile Vechiului Testament: Cartea a treia a Regilor, cap. 17-19 si a patra a Regilor, cap. 1-2. Vrednicia lui s-a aratat in curajul cu care a mustrat faradelegile regelui Ahab si ale sotiei sale, Isabela, in faptele minunate pe care le-a savarsit (invierea fiului vaduvei din Sarepa Sidonului, inmultirea fainii si a undelemnului din casa femeii sarace). Maretia prorocului se dovedeste si in lupta pe care a dus-o impotriva cultului idolatru si a preotilor lui Baal si Aserei; prin jertfa adusa pe muntele Carmel, cand vitelul asezat pe jertfelnicul udat din belsug cu apa s-a aprins si a ars, ca raspuns al lui Dumnezeu la rugaciunea staruitoare a lui Ilie, in urma acestei minuni reasezand cultul Dumnezeului celui adevarat al lui Israel: „Dumnezeul care va raspunde cu foc acela este Dumnezeu”. Pentru credinta si viata lui curata, Dumnezeu a hotarat ca Ilie „sa nu guste moartea” si de aceea L-a rapit la cer, daruindu-i un car si cai de foc si viata vesnica.
Prorocul Ilie este deopotriva cinstit de evrei si de crestini. Este singurul profet din Vechiul Testament care apare alaturi de Moise, pe Muntele Tabor, la Schimbarea la Fata a Domnului nostru Iisus Hristos (Matei, 17.3). Potrivit profetului Maleahi, inainte de sfarsitul lumii, Ilie va veni iar pe pamant. „Iata ca Eu va trimit pe Ilie prorocul, inainte de a veni ziua Domnului cea mare si infricosatoare”. In ziua praznuirii sale, crestinii il roaga pe preamaritul proroc al lui Dumnezeu Ilie sa ii apere de seceta, de foamete, de bolile cele aducatoare de moarte si sa le daruiasca lor „buna intocmire a vazduhului” si toata „imbelsugarea roadelor pamantului”, intarindu-i in dreptate, credinta si viata curata, ca sa se invredniceasca de fericirea Raiului.

Santilie este mai mult temut decat iubit
Potrivit etnografilor, cele mai spectaculoase sarbatori si practici traditionale dedicate Soarelui si focului sunt grupate in calendarul pastoral la miezul verii, acolo unde patroneaza Santilie, un adevarat Helios pentru plaiurile carpatice. In hagiografia populara, majoritatea legendelor au ca tema amagirea lui Santilie de catre diavol, care il indeamna sa-si omoare parintii. Drept razbunare, Santilie, aflat intr-o caruta trasa cu cai de foc, goneste prin ceruri pentru a trasni in stanga si in dreapta cu biciul sau de foc pe dracii ascunsi prin nori sau pe pamant, in corpul lupilor, cainilor si al pisicilor. Dupa unele legende, Santilie a urcat pe munti si s-a facut pastor la oi pe o perioada de trei ani. Desi furtunile, vijeliile, grindinele si trasnetele din luna lui Cuptor erau imaginate ca o manifestare a maniei sfantului asupra dracilor, aveau de suferit oamenii care se alegeau cu recoltele distruse, cu vitele si casele trasnite. Mai mult temut decat iubit, Santilie era tinut su strasnicie nu numai de ziua lui, ci si in sarbatorile care il precedau (Ana – Foca, Pricopul, Panteliile, Ciurica, Circovii de Vara, Marina) sau il urmau (Ilie – Palie, Foca, Oparlia, Sf. Ana, Pintilie Calatorul). Aceste sarbatori si obiceiuri arhaice formeaza un ciclu dedicat nu sfantului crestin, prorocului Ilie, ci zeului Soarelui si focului, venerat de stramosii nostri si al carui nume s-a pierdut in negura vremurilor. Pentru a preintampina fenomenele meteorologice atat de nedorite de agricultori si pastori, poporul „tinea” si alte zile de peste an. Santilie era considerat in mediile pastoresti miez de vara, intrucat ziua de celebrare, 20 iulie, marca mijlocul sezonului pastoral care incepea la Sangiorz si se incheia la Samedru (Sf. Dumitru). In aceasta perioada, cand turma prospera, viata pastorilor devenea mult schimbata: singuratate, privatiuni, alt peisaj, alta hrana, alta viata sociala. De la urcarea oilor la munte si pana la Santilie „baciu, cioban, vacar orice ar fi, nu coboara de la munte la vale, nici nu trebuie sa vada trup de femeie, ci trebuie sa ramana curati, caci altfel merge tare rau la stana”. Sotiile oierilor puteau urca la stana numai in preajma zilei de Santilie pentru „mituirea” (tunderea) mieilor.

Sf. Ilie este patronul spiritual al Fortelor Aeriene Romane
Pornind de la aceste semnificatii crestine si traditionale, militarii din fortele aeriene, in special aviatorii, l-au ales pe Sfantul Mare Proroc Ilie Tesviteanul drept patronul spiritual al tuturor celor care vegheaza si apara spatiul aerian national, inca din anii ’30. De altfel, prima tara din Europa care a folosit avionul intr-o campanie militara a fost Romania, pilotul de razboi fiind Aurel Vlaicu. Zeci de eroi aviatori si-au dat viata in cele doua razboaie mondiale, pentru apararea teritoriilor romanesti, dar si pentru a elibera alte popoare. De aceea, ziua Sf. Ilie este prilej de a-i comemora pe aviatorii cazuti la datorie si a le aduce un omagiu plin de recunostinta. La fel se va intampla astazi la Academia Fortelor Aeriene din Brasov, unde printre manifestari se numara un ceremonial specific, alocutiuni si evocari tematice si o slujba de pomenire la biserica din incinta.