Ploaie de stele, la maximum, în această noapte

Ploaie de stele, la maximum, în această noapte

În noaptea de 20 spre 21 octombrie este la maximum curentul de meteori Orionide și pot fi văzute până la 20 de stele căzătoare pe oră.

Puteți observa Orionidele după miezul nopții și până la răsăritul Soarelui, interval în care constelația Orion se află deasupra orizontului.

Acest curent de meteori este cunoscut pentru meteorii foarte strălucitori (bolizi) pe care uneori îi produce, un motiv în plus pentru a-l observa.

Între 2 octombrie și 7 noiembrie, Terra trece prin marginea exterioară a norului de particule din coada cometei 1/P Halley. Numărul de meteori pe oră crește, maximul fiind atins în noaptea de între 20-21 octombrie. Stelele căzătoare par a veni din constelația Orion, de aici venind și numele curentului: Orionide. Toate fragmentele care ard în atmosferă provin de la cometa Halley. Stelele căzătoare dintr-un curent ar trebui să aibă o origine comună.

Cel mai bine, meteorii pot fi văzuți în afara orașului, iar cerul trebuie privit cel puțin o oră. Se recomandă să privim la zenit (deasupra capului).

Este de preferat ca observaţiile să se facă din afara oraşelor mari sau de la marginea lor, pentru că iluminatul public face ca majoritatea meteorilor să nu poată fi observaţi. Ajută mult dacă vă veți lăsa ochii să se obișnuiască cu întunericul, iar pentru asta trebui să nu priviți la ecranul telefonului sau la alte lumini măcar 20 de minute.

Pe de altă parte, ploaia de stele se va vedea mai slab din cauza luminii lunii.

Este a doua ploaie de stele asociată cu cometa Halley, prima fiind ploaie de stele Eta Aquariide, de la început de mai.

Ploaie de stele, la maximum, în această noapte / Diferența dintre meteori și meteoroizi

Meteorii (denumirea ştiinţifică a stelelor căzătoare) se produc tot timpul. Se știe că în luna august se pot vedea meteorii numiți Perseide. Există şi în luna decembrie o perioadă în care se văd mai multi meteori decât de obicei.

În sistemul solar există mult mai multe obiecte cosmice în afară de Soare şi planete. Avem resturi rămase de la formarea planetelor, cu mărimi de la 1 atom până la sute de kilometri. Cele mai mari bucăți se numesc asteroizi şi comete, iar cele medii ca mărime (de la bolovani imenși, până la praf foarte fin) se numesc meteoroizi.

Când meteoroizii intră în atmosferă cu această viteză enormă, aerul din jurul lor, precum şi ei se aprind din cauza frecării cu aerul. Aerul din jurul lor se încălzește la o temperatură de câteva mii de grade. Astfel, noi vedem o dâră luminoasă pe cer, numită meteor. Meteoroizii se încălzesc atât de tare încât se sfărâmă în atmosferă. Uneori chiar explodează, producând o lumină puternică, numită bolid.

Destul de rar, meteoroidul nu arde complet în atmosferă, iar o parte din el cade pe Pământ. Acesta este un meteorit.