Palatul Victoria, iluminat în roșu în această seară

Palatul Victoria, iluminat în roșu în această seară.

Guvernul României se alătură instituțiilor publice și private care marchează astăzi Ziua națională pentru comemorarea martirilor Brâncoveni și de conștientizare a violențelor împotriva creștinilor. Palatul Victoria va fi iluminat în această seară în roșu, culoare ce simbolizează martiriul și jertfa.

„Credința creștină a fost și continuă să rămână reper fundamental al poporului român, indiferent de momentele de încercare prin care a trecut, și parte a identității noastre naționale. Faptul că avem o zi dedicată comemorării martirilor Brâncoveni este nu doar prilej pentru a face cunoscute și noii generații mărturiile istorice ale ocrotitorilor credinței, culturii și tradițiilor românești, dar și o bună ocazie să conștientizăm efectele pe care le au violențele împotriva creștinilor. Și astăzi vedem, din păcate, în lume, oameni care au de suferit pentru că împărtășesc altă credință. Ca prim-ministru militez pentru apărarea și promovarea libertății religioase, drept fundamental al fiecărei persoane”, a afirmat premierul Marcel Ciolacu.

Începând cu anul 2020, 16 august este marcată drept Ziua națională pentru comemorarea martirilor Brâncoveni şi de conştientizare a violenţelor împotriva creştinilor, conform Legii 134/2020.
Potrivit acestei legi, este prevăzută iluminarea în roșu a sediilor instituțiilor și a unor obiective publice, precum și organizarea de manifestări publice și evenimente comemorative.

Sfinții Martiri Brâncoveni: Constantin Vodă cu cei patru fii ai săi, Constantin, Ștefan, Radu, Matei,și Sfetnicul Ianache au fost pomeniți astăzi în mănăstirile și bisericile ctitorite și înzestrate de marele domnitor creștin și nu numai.
Printre ele, mânăstirea de la Sâmbăta de Sus, care îi poartă numele, Biserica Sf. Nicolae din Făgăraș, dar și Biserica Sf. Nicolae din Șcheii Brașovului, căreia domnitorul Țării Românești i-a făcut numeroase danii.

Moarte martirică alături de fiii săi

Starea de maximă înflorire bisericească și cultural-artistică din Țara Românească a secolelor XVII-XVIII s-a sfârșit odată cu înlăturarea din scaun a lui Constantin Brâncoveanu. Numeroase denunțuri și intrigi ale dușmanilor săi la Constantinopol, precum și faptul că în cursul războiului ruso-turc din 1711 unul din boierii săi a trecut de partea rușilor, i-au făcut pe cârmuitorii turci să-l bănuiască de „necredință” față de ei și să-l înlăture din scaun. Dus la Istanbul împreună cu familia sa și o parte din averi – încă din martie 1714, în săptămâna Patimilor -, au fost aruncați în cunoscuta închisoare a celor șapte turnuri (Edicule). În timp ce se aflau în închisoare, li s-a promis că vor scăpa cu viață dacă vor accepta religia islamică, propunere pe care evlaviosul domn a respins-o cu hotărâre.
În ziua de 15 august 1714, la praznicul Adormirii Maicii Domnului, tocmai când domnitorul împlinea 60 de ani, au fost duși cu toții spre locul de osândă. Fostul său secretar pentru limbile apusene, Anton Maria del Chiaro din Florența, relatează că domnitorul le-a dat fiilor săi acest ultim îndemn: „Copiii mei, fiți curajoși! Am pierdut tot ce aveam pe lumea aceasta; să ne mântuim cel puțin sufletul spălându-ne păcatele în sângele nostru!”. Atunci, în prezența sultanului, a reprezentanților unor țări străine la Istanbul, a soției, fiicelor și ginerilor lui Brâncoveanu, aduși la acest fioros spectacol, a urmat decapitarea domnului și a celor patru fii. Mai întâi i s-a tăiat capul lui Ianache Văcărescu, sfetnic de seamă al domnitorului, după care au fost retezate capetele celor patru fii ai săi Constantin, Ștefan, Radu și Matei. După ce a asistat la toată tragedia fiilor săi, a fost tăiat și capul domnitorului martir. Capetele lor au fost purtate de turci prin Constantinopol, în vârful sulițelor, iar trupurile le-au fost aruncate a doua zi în Bosfor. Niște pescari creștini le-au găsit pe mare și le-au îngropat în mănăstirea grecească din insula Halki. Racla cu moaștele Sfântului Voievod Martir Constantin Brâncoveanu se află la Biserica Sfântul Gheorghe – Nou din București, lăcașul de cult fiind una din ctitoriile sale.

Pomeniți cu evlavie în cântece populare

Doamna Maria, fiicele, ginerii și nepoții, care au scăpat cu viață, au fost închiși într-o cetate din Asia Mică, de unde s-au putut reîntoarce în țară abia după doi ani. În 1720 doamna Maria a reușit să aducă în ascuns rămășițele pământești ale domnitorului martir, pe care le-a îngropat în biserica Sfântul Gheorghe Nou din București, ctitoria sa. Deasupra mormântului a așezat o candelă, având o inscripție care consemna aceste lucruri. „Așadar, Constantin Brâncoveanu a fost un mare „ctitor” de cultură și de lăcașuri sfinte, un sprijinitor prin cuvânt și faptă al Ortodoxiei de pretutindeni, o figură de seamă din istoria neamului românesc. Iar prin moartea lui cu adevărat martirică a oferit tuturor o minunată pildă de dăruire și de jertfă pentru țara sa și pentru credința creștină. Moartea lor i-a impresionat profund pe contemporani, chiar și pe necreștini. Ea a fost consemnată cu indignare în puținele ziare europene care apăreau atunci, dar și de unele rapoarte diplomatice trimise din Istanbul (Constantinopol)”, ne spune pr. prof. dr. dr. Vasile Oltean.
Moartea mucenicească a Brâncovenilor a avut un larg ecou în sufletul poporului român, care i-a plâns în cântece și balade populare (video). O cunoscută baladă a fost culeasă în secolul al XIX-lea de Vasile Alecsandri, în care era prezentată pe larg mucenicia lui „Brâncoveanu Constantin/Boier vechi și domn creștin”. Între altele, era menționată și propunerea ce i s-a făcut, de a îmbrățișa religia islamică: „Lasă legea creștinească / Și te dă în cea turcească”, la care evlaviosul domn a răspuns „Facă Domnul ce o vrea/ Chiar pe toți de mi-i tăia / Nu mă las de legea mea”.

Drept aceea, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în ședința din 20 iunie 1992, a hotărât ca „de acum înainte și până la sfârșitul veacurilor, binecredinciosul voievod Constantin Brâncoveanul, împreună cu fiii săi, Constantin, Ștefan, Radu și Matei, și cu sfetnicul Ianache să fie cinstiți cu sfinții în ceata martirilor Ortodoxiei, pomenindu-i cu slujbe și cântări de laudă în ziua de 16 august, fiind înscriși în sinaxar, cărțile de cult, precum și în calendarul Bisericii noastre”. 
Anul 2014, la 300 de ani de la martiriul lor, a fost declarat de Sf. Sinod al B.O.R. ca Anul comemorativ al Sfinților Martiri Brâncoveni, model de creștini jertfelnici și nestrămutați în credință.