Ordinul 7161. Tragedia a mii de brașoveni

Ordinul 7161. Tragedia a mii de brașoveni

Guvernul român a deportat, la ordinul liderului sovietic I. V. Stalin, în ianuarie 1945, aproximativ 70.000 de etnici germani apți pentru muncă în URSS. Motivul: presupusa co-responsabilitate pentru cel de-al Doilea Război Mondial.
Bărbați apți pentru muncă între 17 și 45 de ani și femei între 18 și 30 de ani au fost deportați din România în lagărele de muncă forțată din URSS. Peste 20% au murit din cauza condițiilor de muncă severe, a temperaturilor extrem de scăzute și a foamei. Supraviețuitorii au fost eliberați în 1949.
„Deportarea etnicilor germani din România nu a fost stipulată în Convenţia de Armistiţiu încheiată la 12 septembrie 1944 între România şi Puterile Aliate. Atât protestele guvernului român cât şi cele ale guvernelor Marii Britanii şi Statelor Unite din ianuarie 1945 arată în mod clar că a fost vorba despre o măsură abuzivă, luată în mod unilateral de către guvernul sovietic”.

Ordinul 7161ss este un ordin strict secret al URSS cu privire la mobilizarea germanilor care locuiau pe teritoriile României (69.332 persoane), Ungariei (31.923 persoane), Iugoslaviei (10.935 persoane), Cehoslovaciei (215 persoane) și Bulgariei (75 persoane) – cifre conform Wikipedia, care se aflau sub controlul Armatei Roșii, pentru deportare în Uniunea Sovietică, ca să presteze muncă forțată pentru repararea distrugerilor provocate în URSS după încheierea luptelor celui de-al Doilea Război Mondial.

Ca urmare a ordinului dat de Stalin la 16 decembrie 1944, în România, Preşedinţia Consiliului de Miniştri transmite la 19 decembrie un prim ordin telefonic către Inspectoratele de Poliţie (regionale Craiova, Timişoara, Alba Iulia, Sibiu, Piteşti, Bucureşti, Galaţi şi Constanţa), în care se cere înregistrarea populaţiei de origine germană capabilă de muncă şi se comunică modul în care se vor desfăşura ridicările.
Ordinul de deportare pentru etnicii germani din România îl constituie nota nr. 031 din 6 ianuarie 1945, emisă de Comisia Aliată de Control şi semnată de generalul Vinogradov, locţiitorul Preşedintelui Comisiei Aliate de Control, şi adresată Preşedintelui Consiliului de Miniştri, Nicolae Rădescu. În această notă se solicită „mobilizarea pentru muncă” a „tuturor locuitorilor germani apţi de muncă, indiferent de cetăţenia lor”, mobilizarea urmând a se desfăşura în perioada 10–20 ianuarie 1945.
Urmează Ordinul 7161/13.01.1945
Cetăţenii mobilizaţi urmau să fie „folosiţi la muncă în conformitate cu instrucţiunile date de Înaltul comandament”. Ei aveau voie să ia cu ei îmbrăcăminte, lenjerie de pat, obiecte sanitare, hrană, greutatea totală a bagajului nedepăşind 20 de kilograme. Mulţi dintre aceştia fiind ridicaţi de pe stradă sau prin surprindere, nu au avut timp să-şi facă bagajul, ceea ce a avut consecinţe grave atât pe parcursul transportului, cât şi în lagăr, ei neavând ce mânca şi nici îmbrăcăminte corespunzătoare.

Ridicarea ca atare a etnicilor germani de pe teritoriul României are loc în baza ordinului telefonic nr. 33.224 transmis în seara zilei de 10 ianuarie 1945 către toate Inspectoratele regionale de poliţie.
De menţionat este faptul că ridicările s-au efectuat de către organele locale numai în România, în celelalte state ele fiind întreprinse de sovietici. Este motivul pentru care mulţi dintre deportaţi sunt convinşi că „românii” i-au deportat şi că U.R.S.S. ar fi cerut României forţă de muncă, iar guvernul român a decis trimiterea „nemţilor”.
Totuși, autorităţile române au încercat să se opună măsurii ordonate de sovietici. Ministrul Afacerilor Externe, Constantin Vişoianu, a întreprins demersuri diplomatice pe lângă guvernul Marii Britanii şi al Statelor Unite, fără succes.
Într-o notă personală adresată la 18 ianuarie 1945 ministrului de Externe Eden, Churchill comentează: „Why are we making a fuss about the Russian deportations in Roumania of Saxons and others? It was understood that the Russians were to work their will in this sphere. Anyhow we cannot prevent them” (De ce facem atâta zarvă despre deportările ruseşti din România ale unor saşi şi ale altor populaţii? Înţelegerea a fost că ruşii vor putea să-şi impună voinţa în această zonă. Oricum nu îi putem opri)”.

(Sursa: Hannelore Baier, „Deportarea etnicilor germani din România la munca de reconstrucţie în URSS”, în Școala Memoriei 2011, via Forumul Democrat German din România (FDGR) – Brașov).

La 77 de ani de la deportarea în Rusia, în perioada 22.05 – 16.06.2022, a avut loc expoziția „Order 7161” la Centrul Cultural Reduta din Brașov. Fotograful luxemburghez Marc Schroeder a vizitat în România peste 40 de foști deportați în Uniunea Sovietică, fotografiindu-i în ipostaze cotidiene și consemnându-le amintirile. Puteți vedea rezultatul aici.

Comemorare la Colegiul Național „Johannes Honterus“

Momentul ianuarie 1945, care a însemnat tragedia a mii de brașoveni, a fost comemorat astăzi (foto 4-8) în Sala festivă a Colegiului Național „Johannes Honterus“, la inițiativa profesorului de istorie Peter Turcus, în cadrul orei opționale de „Istoria comunismului în România”, la două clase a XII-a. „I-am avut ca invitați: domnul director Radu Chivărean, domnul Uwe D. Leonhardt, Gunter Reiner și domnul profesor dr. Klaus Fabritius, care au prezentat aspecte personale din acea perioadă. Mulțumim doamnei președinte Olivia Grigoriu de la Forum Kronstadt – Forumul German Braşov pentru implicare și susținere”, spune profesorul Turcus, care le recomandă colegilor care predau acest curs materialul video realizat de profesor doctor Adrian Cioroianu despre deportarea sașilor (vedeți video mai jos).

„Așa s-a construit regimul stalinist în România“

„Motivul oficial stalinist era presupusa coresponsabilitate a etnicilor germani pentru cel de-al Doilea Război Mondial. De fapt avem practicile totalitare staliniste: cea a pedepsei colective si cea a muncii forțate. (…) Administrația română a realizat în octombrie 1944 un recensământ al populației germane. Pe baza acestui tabel armata română i-a ridicat dimineața pe bărbații peste 17 ani și femeile peste 18 ani.
În casele unde lipsea cineva, luau altă persoană ca să iasă la socoteală numărul deportaților. Mai trist este cazul vecinilor care luau din vitele sau resursele familiilor care aveau deportați, știind că nu sunt pedepsiți de autorități.
Așa s-a construit regimul stalinist în România, din păcate”, mai spune profesorul brașovean.