Nepăsarea ca mod de viață

Am citit undeva că niște savanți au stabilit, după calcule foarte complicate, care sunt animalele ce s-au dovedit, de-a lungul timpului, cele mai periculoase pentru om. Și știți ce au descoperit? Nici marile carnivore, nici reptilele, nici hipopotamii, nici elefanții, nici paianjenii veninoși,… nici unul dintre viețuitoarele care inspiră spaime atavice. Nu, pe primul loc se situează… tânțarul! Mai precis femelele de țânțar, fiindcă masculii acestei specii înțeapă doar plantele, nu și oamenii. Ţânțarii pot transmite peste 100 de boli și se apreciază că, din cauza lor au murit multe miliarde de oameni. Chiar și în prezent, spun oamenii de știință, ei provoacă, indirect, o moarte de om la fiecare 12 secunde. Pe locul al doilea în acest clasament este… marmota, pe care savanții o fac responsabilă, tot indirect, de moartea a peste un miliard de oameni, din cauză că transmite ciuma bubonică, o boală care nu a fost încă eradicată – ultima epidemie gravă a fost în 1994 în India.
Am dat exemplele de mai sus fiindcă ele confirmă un adevăr pe care foarte mulți dintre noi îl ignorăm deseori: cel mai mare pericol nu vine, îndeobște, de acolo de unde îl așteptăm, nu este cel de care ne temem, ci vine din direcții pe care le ignorăm, la care nu ne gândim sau pe care le desconsiderăm de-a dreptul. 
În altă ordine de idei, nu cred că s-a făcut o statistică privitoare la pericolul nepăsării; la câte victime a făcut – direct și indirect – nepăsarea. Așa ceva e imposibil de contabilizat. Dacă suntem atenți la ce se întâmplă în jurul nostru, observăm că nepăsarea tinde tot mai mult să devină un mod de viață. Există nepăsare față de problemele altora –  ba chiar, uneori, și față de propriile probleme! – față de suferință, față de faptul că trăim între oameni, nu singuri, în pădure, și că oamenii aceștia pot fi afectați de comportamentul nostru. O fotografie de la inundații arată niște săteni cum se cinstesc la un birt, stând în apă până aproape de genunchi, în vreme ce pompierii se chinuie să le salveze ce se mai poate din agoniseală. Firește, aceiași săteni s-au plâns apoi că autoritățile n-au făcut și n-au dres. Un om cade secerat pe stradă, iar alții trec pe lângă el, unul dintre aceștia murmurând „bețivul naibii!”. Ulterior, omul acela a murit, din cauză că suferise un infarct… Un bătrân aproape neputincios iese în fața casei și se roagă de oamenii care trec să-i ia o rețetă de la farmacie, că el n-are putere să ajungă până acolo. E ignorat de câțiva, până se găsește unul mai „milos”, care ia rețeta și așteaptă banii. Când i se spune că e gratuită și trebuie doar completată cu datele din buletin, o mototolește și-o aruncă pe jos… Ce fel de viețuitoare devenim?