Moșii de toamnă. Rugăciunea pentru cei dragi „adormiți”

Moșii de toamnă. Rugăciunea pentru cei dragi „adormiți”

În tradiția ortodoxă, sunt mai multe sărbători de pomenire a morților pe an. Și ori de câte ori un credincios simte nevoia să-i pomenească pe cei dragi trecuți la cele veșnice poate să facă asta într-o slujbă de pomenire. În zonele în care ortodocșii au trăit alături de catolici, așa cum se întâmplă în Ardeal, credincioșii s-au influențat însă reciproc și au ajuns să țină obiceiurile împreună, cum ar fi 1 noiembrie, Ziua Morţilor sau Luminaţia. Dar la ortodocşi, prima sâmbătă din noiembrie sau cea mai apropiată de 1 noiembrie, în acest an, chiar azi, 2 noiembrie este o „zi a morților”, Sâmbăta morților sau Moșii de toamnă, în care se face pomenirea celor „adormiți”, cum îi numește Biserica Ortodoxă. Și dacă este să considerăm că în calendarul catolic 2 noiembrie este Ziua Morților, 1 noiembrie fiind Ziua Tuturor Sfinților (mai multe, aici), practic în acest an se suprapun.

Cuvântul „moşi” vine de la „strămoşi”, şi se referă la persoanele trecute la cele veşnice. Cu apelativul „moşi” sunt numiţi nu doar morţii, ci şi principalele sărbători ce le sunt consacrate, precum şi pomenile făcute pentru ei. Practic, întreaga Liturghie de sâmbătă le-a fost dedicată, acolo unde fiecare credincios scrie un pomelnic cu numele adormiților săi, iar preotul le citește pe toate, exact în timpul Liturghiei.
În această zi nu ai voie să speli haine, să faci curat în gospodărie sau să faci alte munci. Sâmbăta Morților este dedicată rugăciunii pentru sufletele celor adormiți. Sfinții Părinți au rânduit ca sâmbăta să se facă pomenirea celor adormiți, pentru că este ziua în care Hristos a stat cu trupul în mormânt și cu sufletul în iad, ca să-i elibereze pe drepții adormiți. Pe de altă parte, sâmbăta e deschisă spre duminică, ziua Învierii Mântuitorului Hristos.
Atât la țară cât și la oraș, gospodinele pregătesc colivă, colaci și bucate și le duc la biserică, pentru a fi sfințite și apoi date de pomană de sufletul celor „adormiți în nădejdea Învierii”. Toate alimentele oferite se spune că se dau de fapt celor adormiți, de aceea se dă de pomană de obicei ceea ce le plăcea să mănânce. Împreună cu pomenile, se scrie și un pomelnic, unde se trec numele celor adormiți din familie. Există obiceiul să se ofere și farfurii (cu totul) pline cu mâncare, preferabil caldă, fiindcă este bine să iasă „aburi”. Pe vremuri, la țară se dădeau străchini frumoase de lut, acoperite de prosoape țesute în casă de mâna gospodinei.
Pentru că nu știm dacă cei morți se află în rai sau în iad, ne rugăm pentru toți în aceeași măsură.

Nu-i plângem, le arătăm că nu i-am uitat

Moșii de iarnă nu sunt o zi în care să ne plângem morții, ci o zi în care îi pomenim și le arătăm că nu i-am uitat. Aceasta este în esență pomenirea morților, conștiința că pe de-o parte avem obligația să nu-i uităm, să-i amintim sau să-i pomenim, iar pe altă parte conștiința că ei de acolo de unde sunt veghează asupra noastră.
„Rugăciunea pentru cei morți este expresia fundamentală a Bisericii ca iubire. Ne rugăm lui Dumnezeu să-i pomenească pe cei pe care noi îi pomenim și facem aceasta tocmai pentru că îi iubim. Rugându-ne pentru ei, ne întâlnim cu ei in Hristos, Care este dragoste, înfrânge moartea, care este ultima biruință asupra înstrăinării și lipsei de dragoste. În Hristos nu este diferență între cei vii și cei morți. El este Viața si această Viață este lumina omului. Iubindu-l pe Hristos, îi iubim pe cei ce sunt în El; iubind pe cei ce sunt în El, îl iubim pe Hristos: aceasta este legea Bisericii si motivația pentru care se săvârșesc rugăciuni pentru cei adormiți”, spunea marele teolog convertit la Ortodoxie Alexandre Schmemann.

Rugăciunea pentru cei adormiți

Există și o rugăciune pentru cei adormiți, conform doxologia.ro, care se rostește oricând, nu doar în această sâmbătă.

„Pomenește, Doamne, pe cei ce întru nădejdea învierii și a vieții celei ce va să fie au adormit, părinți și frați ai noștri și pe toți cei care întru dreapta cre­dință s-au săvârșit, și iartă-le lor toate greșelile pe care cu cuvântul sau cu fapta sau cu gân­­dul le-au săvârșit, și-i așază pe ei, Doamne, în locuri lumi­noase, în locuri de verdeață, în locuri de odihnă, de unde au fugit toată dure­rea, întristarea și sus­­pinarea, și unde cercetarea Feței Tale veselește pe toți sfinții Tăi cei din veac.
Dăruiește-le lor și nouă Împă­răția Ta și împărtășirea bunătăților Tale celor negrăite și veș­nice și des­fătarea vieții Tale celei ne­sfâr­șite și fericite.
Că Tu ești învierea și odihna ador­­­mi­ților robilor Tăi (numele), Hris­toase, Dumnezeul nostru, și Ție slavă înălțăm, împreună și Celui fără de început al Tău Părinte și Prea­sfân­tului și Bunului și de viață făcă­to­ru­lui Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin. Cu sfinții odihnește, Hristoase, su­fle­tele adormiților robilor Tăi, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viață fără de sfârșit!”.

Superstiții

Ca la orice zi de Moşi, s-au păstrat din bătrâni o serie de superstiţii pentru liniştea răposaţilor, dar și a celor vii. În această perioadă nu se circulă noaptea, pentru că sufletele morţilor colindă neîncetat. Cel mai periculos este să mergi în noaptea din ajun şi de Moși. Atunci sufletele se întorc la morminte şi aşteaptă să meargă la cer. Tot de Moşi, gospodinele nu dau cu mătura ca să nu ridice praful în ochii răposaţilor. Nu spală şi nu aruncă gunoiul ca să nu ajungă în mâncarea morţilor.
În această zi nu este bine să mergi la fântână și nici să treci printr-o răscruce de drumuri izolată. Se spune că pe acolo trec duhuri necurate și trebuie să te ferești de ele. Nu este bine să faci vizite în ziua Moşilor, decât dacă mergi să dai alimente de pomană. De asemenea, tradiția spune că nu trebuie să ieși din biserică înainte de terminarea Sfintei Liturghii (asta e valabilă la orice Liturghie).