Moșii de toamnă – Sâmbăta Morților. De ce și cum trebuie să ținem această zi

Moșii de toamnă – Sâmbăta Morților este o zi importantă pentru ortodocși, fiind ziua de pomenire a tuturor celor care nu mai sunt printre noi. De Moșii de toamnă sunt legate multe tradiții, dar și multe superstiții.

Biserica Ortodoxă a rânduit în acest an ca sâmbătă, 5 noiembrie 2022, să se facă pomenirea morților, cunoscută și sub denumirea de Moșii de toamnă. În această zi se oficiază Sfânta Liturghie, urmată apoi de slujba parastasului. Ca și în celelalte zile de Moși, în biserici și în cimitire are loc ceea ce este numit parastas colectiv. Numele de parastas vine din limba greacă şi înseamnă a mijloci, a sta în locul cuiva. Adică noi, cei vii, mijlocim către Dumnezeu pentru cel mort.

Jertfă din dragoste

Parastasul se face, așadar, în speranţa că Dumnezeu, pentru jertfa noastră plină de iubire şi pentru rugăciunea făcută de cel care primeşte darul, va ierta păcatele pe care cel mort le-a făcut în decursul vieţii sale. Tot potrivit tradiției, când cineva primeşte ceva slujit la Biserică sau acasă, el spune, pentru cel mort: Dumnezeu să-l ierte sau „Bogdaproste!”. În bulgară, „bogŭ da prosti” înseamnă „Dumnezeu să-i ierte” (pe morții tăi).

Ofrandele pentru sufletul celor adormiţi au putere de mijlocire pe lângă Dumnezeu pentru iertarea păcatelor săvârşite de către ei, cu gândul sau cu fapta, în timpul vieţii. În amintirea celor adormiţi, urmaşii merg la cimitir pentru a le curăţa mormintele şi a le aşeza flori şi lumânări aprinse la căpătâi.

Sfinții Părinți au rânduit ca sâmbăta să se facă pomenirea celor adormiți. Sâmbăta este ziua în care Hristos a stat cu trupul în mormânt și cu sufletul în iad, ca să-i elibereze pe drepții adormiți. Pe de altă parte, sâmbăta e deschisă spre duminică, ziua Învierii Mântuitorului Hristos.

„Adormiți”, nu „trecuți în neființă”

Atât la țară cât și la oraș, gospodinele pregătesc colivă, colaci și bucate și le duc la biserică, pentru a fi sfințite și apoi date de pomană. Toate, de sufletul celor „adormiți în nădejdea Învierii”, „adormiți între Domnul”, pentru un creștin neexistând expresia „trecuți în neființă”. Biserica îi numește pe cei trecuți în viață de dincolo „adormiți”, termen care are înțelesul de stare din care te poți trezi. Ea nu vorbește de trecere într-o stare de neființă, ci de trecere dintr-un mod de existență în alt mod de existență. Hristos îi va dărui cuvântului „adormit” înțelesul care îl asociază cu învierea. Când Mântuitorul ajunge în casa lui Iair, a cărui fiica, de numai 12 ani, de abia murise, spune: „Nu plângeți; n-a murit, ci doarme” (Luca: 8,52).

Toate alimentele oferite se spune că se dau de fapt celor adormiți, de aceea se dă de pomană de obicei ceea ce le plăcea să mănânce și să bea. Împreună cu bucatele, se scrie și un pomelnic, unde se trec numele celor adormiți. Există obiceiul să se ofere și farfurii (cu totul) pline cu mâncare, preferabil caldă, fiindcă este bine să iasă „aburi”. Pe vremuri, la țară se dădeau de pomană străchini frumoase de lut, acoperite de prosoape țesute în casă de mâna gospodinei.

Să nu-i uităm, să-i pomenim

Moșii de toamnă – Sâmbăta Morților. Moșii de toamnă nu sunt o zi în care să ne plângem morții. E o zi în care îi pomenim și le arătăm că nu i-am uitat. Aceasta este în esență pomenirea morților. Conștiința că pe de-o parte avem obligația să nu-i uităm, să-i amintim sau să-i pomenim. Pe de altă parte conștiința că ei de acolo de unde sunt veghează asupra noastră.

„Rugăciunea pentru cei morți este expresia fundamentală a Bisericii ca iubire. Ne rugăm lui Dumnezeu să-i pomenească pe cei pe care noi îi pomenim și facem aceasta tocmai pentru că îi iubim. Rugându-ne pentru ei, ne întâlnim cu ei în Hristos, Care este dragoste, înfrânge moartea, care este ultima biruință asupra înstrăinării și lipsei de dragoste. În Hristos nu este diferență între cei vii și cei morți. El este Viața si această Viață este lumina omului. Iubindu-l pe Hristos, îi iubim pe cei ce sunt în El; iubind pe cei ce sunt în El, îl iubim pe Hristos: aceasta este legea Bisericii și motivația pentru care se săvârșesc rugăciuni pentru cei adormiți”, spunea marele teolog convertit la Ortodoxie Alexandre Schmemann.

Ținând seama că nu știm unde se află cei morți, ne rugăm atât pentru cei din iad, cât și pentru cei din răi.

20 de zile de Moși

Simion Florea Marian menționa în lucrarea „Trilogia vieții” că pe tot parcursul anului în spațiul românesc există 20 de zile de Moși. Cuvântul „moși” vine de la „strămoși” și se referă la persoanele trecute la cele veșnice. Cu apelativul  „moși” sunt numiți nu doar morții, ci și principalele sărbători ce le sunt consacrate, precum și pomenile făcute pentru ei. Cele mai cunoscute zile de Moși: „Moșii de primăvară” (de Măcinici – 9 martie),  „Moșii de vară” (sâmbăta dinaintea Rusaliilor – 49 de zile de la Înviere), „Moșii de toamnă” (în prima sâmbătă din luna noiembrie sau ultima lună din octombrie), „Moșii de iarnă” (sâmbăta dinaintea Duminicii lăsatului sec de carne – cu o săptămână înainte de intrarea în Postul Paștilor).

Superstiții

Moșii de toamnă – Sâmbăta Morților. Ca la orice zi de Moşi, s-au păstrat din bătrâni o serie de superstiţii pentru liniştea răposaţilor, dar și a celor vii. În această perioadă nu se circulă noaptea, pentru că sufletele morţilor colindă neîncetat. Cel mai periculos este să mergi în noaptea din ajun şi de Moși. Atunci sufletele se întorc la morminte şi aşteaptă să meargă la cer. Tot de Moşi, gospodinele nu dau cu mătura ca să nu ridice praful în ochii răposaţilor. Nu spală şi nu aruncă gunoiul ca să nu ajungă în mâncarea morţilor.
În această zi nu este bine să mergi la fântână și nici să treci printr-o răscruce de drumuri izolată. Se spune că pe acolo trec duhuri necurate și trebuie să te ferești de ele. Nu este bine să faci vizite în ziua Moşilor, decât dacă mergi să dai alimente de pomană. De asemenea, tradiția spune că nu trebuie să ieși din biserică înainte de terminarea Sfintei Liturghii