„Moșii de piftii”– Sâmbăta morților

Creştinii ortodocşi sărbătoresc pe 22 februarie (în acest an) Moşii de iarnă sau ai piftiilor. Tradiţia populară spune că nu e bine să lucrezi pentru că rişti să … tremuri precum piftia. Moşii de iarnă marchează începutul sâmbetelor morţilor, în număr de şapte, care se vor încheia sugestiv cu Sâmbăta lui Lazăr, înainte de Săptămâna Mare sau Săptămâna Patimilor. Potrivit tradiţiei ortodoxe, în ziua Moşilor de Iarnă, care în acest an cade sâmbătă, 22 februarie (ziua se stabileşte în funcţie de data ziua de Paşti, fiind  sâmbăta ce precede Duminica Înfricoşătoarei Judecăţi, a lăsatului secului de carne pentru Postul Paştilor), în fiecare biserică se oficiază Sfânta Liturghie, urmată de slujba Parastasului pentru cei adormiţi.În Biserica Ortodoxă face pomenirea morţilor, ziua fiind cunoscută în popor sub denumirea „Moşii de iarnă”.
Etnologul Simion Florea Marian menţiona în lucrarea „Trilogia vieţii” că pe tot parcursul anului, în spaţiul românesc există 20 de zile de Moşi. Cuvântul „moşi” vine de la „strămoşi”, şi se referă la persoanele trecute la cele veşnice. Cu apelativul „moşi” sunt numiţi nu doar morţii, ci şi principalele sărbători ce le sunt consacrate, precum şi pomenile făcute pentru ei. Cele mai cunoscute zile de Moşi: „Moşii de primăvară” (de Măcinici – 9 martie),  „Moşii de vară” (sâmbăta dinaintea Rusaliilor – 49 de zile de la Înviere), „Moşii de toamnă” (în prima sâmbătă din luna noiembrie), „Moşii de iarnă”, numiți și „moșii de piftii” (sâmbăta dinaintea Duminicii lăsatului sec de carne – cu o săptămână înainte de intrarea în Postul Paştilor).

Sfinţii Părinţi au rânduit ca sâmbăta să se facă pomenirea celor adormiţi, pentru că este ziua în care Hristos a stat cu trupul în mormânt şi cu sufletul în iad, ca să-i elibereze pe drepţii adormiţi. Pe de altă parte, sâmbăta e deschisă spre duminică, ziua Învierii Mântuitorului Hristos. Moşii de iarnă marchează începutul sâmbetelor morţilor, în număr de şapte, care se vor încheia sugestiv cu Sâmbăta lui Lazăr, înainte de Săptămâna Mare sau Săptămâna Patimilor.

Mâncăruri aburinde și lumânări aprinse

Atât la ţară cât şi la oraş, gospodinele pregătesc colivă, colaci şi bucate şi le duc la biserică, pentru a fi sfinţite şi apoi date de pomană de sufletul celor „adormiţi în nădejdea Învierii”. Toate alimentele oferite se spune că se dau de fapt celor adormiţi, de aceea se dă de pomană de obicei ceea ce le plăcea să mănânce. Împreună cu pomenile, se scrie şi un pomelnic, unde se trec numele celor adormiţi din familie. Există obiceiul să se ofere şi farfurii (cu totul) pline cu mâncare, preferabil caldă, fiindcă este bine să iasă „aburi”. Pe vremuri, la ţară se dădeau străchini frumoase de lut, acoperite de prosoape ţesute în casă de mâna gospodinei. În sâmbăta morţilor se dă pomană colivă, colaci, piftie, sarmale, plăcintă, fructe, vin şi lumănări aprinse. La morminte trebuie să fie aprinse măcar două lumânări, care au rolul de încălzi sufletele morţilor. În ziua de moşii de iarnă nu se lucrează. Femeile care încalcă această poruncă sunt pedepsite să tremure precum piftia şi să li se întoarcă pomana dată. Această zi trebuie respectată şi pentru a te feri de nebunie.