Mihai Eminescu, pomenit la 131 de ani de la trecerea în veșnicie (galerie foto)

La 131 de ani de la înveșnicire, Mihai Eminescu a fost comemorat luni la mormântul său de la cimitirul Bellu din Capitală, anunță basilica.ro.

Slujba de pomenire a fost oficiată de un sobor de preoţi din cadrul Administraţiei Cimitirelor şi Crematoriilor Umane din Bucureşti, imediat după Sfânta Liturghie oficiată în capela cimitirului.

La finalul slujbei, la mormântul poetului a fost depusă o coroană de flori din partea Bisericii Ortodoxe Române.

Părintele Ginel Aurelian Ivan, consilier eparhial al Arhiepiscopiei Bucureștilor, a mărturisit că a rămas surprins de „mulţimea mare de oameni întâlnită aici având în vedere şi vremea puţin prietenoasă”, potrivit Radio Trinitas.

Mihai Eminescu „a avut un har deosebit de creator pe care l-am redescoperit cu această ocazie prin apariţia acestor oameni de suflet care nu au uitat acest creator de limbă românească. Cert este că a lăsat o amprentă destul de puternică în cultura poporului român”, a mai spus Părintele Ginel Aurelian Ivan.

La mormântul poetului, s-au adunat zeci de bucureșteni care au recitat și cântat pe versurile eminesciene.

15 iunie 1889 este ziua în care se stingea, la doar 39 de nai, Mihai Eminescu, poetul, omul de cultură și ziaristul a cărui copleșitoare personalitate pune și acum în mișcare sensibilitatea vibrantă a spiritualității românești. Criticul literar Titu Maiorescu, mentorul „Junimii”, editorul singurului volum antum al poetului, făcea o previziune care s-a adeverit: „Pe cât se poate omenește prevedea, literatura poetică română va începe secolul al XX-lea sub auspiciile geniului lui și forma limbei naționale, care și-a găsit în poetul Eminescu cea mai frumoasă înfăptuire până astăzi, va fi punctul de plecare pentru toată dezvoltarea viitoare a veșmântului cugetării românești”. „Astfel se stinse în al optulea lustru de viață cel mai mare poet pe care l-a ivit și-l va ivi vreodată, poate, pământul românesc. Ape vor seca în albie și peste locul îngropării sale va răsări pădure sau cetate, și câte o stea va veșteji pe cer în depărtări, până când acest pământ să-și strângă toate sevele și să le ridice în țeava subțire a altui crin de tăria parfumurilor sale”, scria G. Călinescu în cartea dedicată vieții lui Eminescu.

La fel considera criticul şi istoricul literar P.P Panaitescu, rămas în istorie drept Perpessicius, cel care a strâns în tomuri uriașe opera lui Eminescu: „O viaţă de om nu ajunge să suprindă totalitatea moştenirii literare a lui Eminescu, singura, de altminteri, de a lăsat, căci, după cum se ştie, coroanele mortuare i-­au fost procurate cu talerul”.

Sursa foto: basilica.ro