Miercurea Mare – 30 de arginți și ungerea cu mir

Miercurea Mare – 30 de arginți și ungerea cu mir. Miercurea Mare din Săptămâna Patimilor ne apropie și mai mult de Sfintele Paști, astfel că Biserica a rânduit să luăm aminte în această zi la două exemple: cel al păcătoasei desfrânate, înstrăinate de Dumnezeu, care aducând în această zi, cu mare căință, smerenie și cu multe lacrimi, mir de mare preț și ungându-L pe Hristos, devine mironosiță și cel al lui Iuda Iscarioteanul, ucenicul care, deși apropiat de Domnul, L-a vândut, tot astăzi, pentru 30 de arginți fariseilor și cărturarilor ce voiau să-L ucidă. Vânzarea făcută de Iuda a făcut că, mai târziu, Sfânta Tradiție a Bisericii să rânduiasca ziua de miercuri ca zi de post, alături de vineri, ziua în care Iisus a fost răstignit, acestea fiind cele două zile ale săptămânii (cu puţine excepţii, numite zile de „harţi”) în care creștinii trebuie să postească de-a lungul întregului an. Potrivit tradiţiei populare, credincioşii care în Miercurea Mare ţin post negru vor fi protejaţi de boli pe parcursul anului.

Taina Sf. Maslu

Miercurea Mare – 30 de arginți și ungerea cu mir. În Miercurea Mare, în Bisericile Ortodoxe se săvârşeşte Taina Sfântului Maslu, în amintirea ungerii lui Hristos cu Mir, în casa lui Simeon Leprosul din Betania. 
„Pe când se afla Iisus în Betania, în casa lui Simon Leprosul, S-a apropiat de El o femeie cu un vas de alabastru cu mir scump şi l-a turnat pe capul Lui, când şedea El la masă. Şi văzând aceasta ucenicii Lui, le-a părut rău şi au zis: «Pentru ce s-a făcut această pagubă? Căci acest mir se putea vinde pe un preţ mare şi se putea da săracilor». Iisus, însă, înţelegând aceasta le-a zis: «Pentru ce aduceţi supărare femeii? Că bun lucru a făcut ea pentru Mine. Căci pe săraci pururea îi aveţi cu voi, iar pe Mine nu Mă aveţi pururea. Aceasta, turnând acest mir pe trupul Meu, M-a pregătit pentru îngropare. Şi drept vă spun: oriunde se va propovădui Evanghelia aceasta în lumea toată, se va spune şi ce a făcut ea, spre pomenirea ei»”.

La sfat pentru prinderea şi uciderea Mântuitorului

Miercurea Mare – 30 de arginți și ungerea cu mir. În acest timp, în Ierusalim se urzea în taină răzbunarea fariseilor şi a cărturarilor, care hotărăsc moartea Mântuitorului. Miercurea Mare – 30 de arginți și ungerea cu mir. Primit ca un adevărat Mesia în Ierusalim, în Duminica Floriilor, de către mulţimea entuziasmată de binefacerile şi minunile Lui, Domnul Iisus Hristos intrase în templu, de unde îi izgonise pe negustori şi dărâmase mesele schimbătorilor de bani. „Şi îi învăţa şi le spunea: «Nu este, oare, scris: Casa Mea casă de rugăciune se va chema, pentru toate neamurile? Dar voi aţi făcut din ea peşteră de tâlhari!»”. Acest gest de mare mânie al blândului Mântuitor, ca şi diatriba necruţătoare la adresa cărturarilor şi fariseilor: „Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că semănaţi cu mormintele cele văruite, care pe dinafară se arată frumoase, înăuntru însă sunt pline de oase de morţi şi de toată necurăţia”… „Nebuni şi orbi!” umplu paharul de ură al acestora faţă de Iisus.
Miercurea este ziua în care cărturarii şi fariseii au făcut sfat pentru prinderea şi uciderea Mântuitorului, temându-se de puterea pe care o avea asupra mulţimilor. „Şi împreună s-au sfătuit ca să prindă pe Iisus, cu vicleşug, şi să-L ucidă” (Matei, 26.4). Şi tot acum, Iuda Iscarioteanul, unul din cei doisprezece apostoli, se duce la arhierei pentru a-L vinde pe Hristos: „A zis: «Ce voiţi să îmi daţi şi eu Îl voi da în mâinile voastre?» Iar ei i-au dat treizeci de arginţi. Şi de atunci căuta un prilej potrivit ca să-L dea în mâinile lor”.

Tradiţii în această zi

Miercurea Mare – 30 de arginți și ungerea cu mir. Până în Miercurea Mare este permisă munca la câmp. Apoi, din această zi, se spune că bărbaţii trebuie trebuie să stea pe lângă casă să-şi ajute nevestele la treburile gospodăreşti. În această zi, în mediul rural, se păstrează interdicţia ca femeile să toarcă. Din vremuri îndepărtate, se crede că torsul în Sfânta zi de Miercurea Mare poate să „întoarcă” minţile persoanelor care practică această îndeletnicire casnică.
În unele zone ale ţării, copiii merg cu colindul prin sat şi urează gospodarilor să petreacă sărbătorile pascale cu bucurii şi sănătate. Colindătorii primesc în dar de la gospodari ouă albe, care vor fi înroşite de Paşti.
De asemenea, se mai păstrează obiceiul din moşi strămoşi de a arunca, peste straturile din grădină, cenuşa din sobe. Bătrânii satelor spun că, în Miercurea Mare, cenuşa are puteri magice şi ajută plantele să aibă rod bogat.