Locuitorii din Halmeag s-au aflat pentru doua zile in sarbatoare

Ei au marcat 815 ani de la edificarea Bisericii Evanghelice din localitate
Satenii din Halmeag au sarbatorit la sfarsitul saptamanii trecute pentru a sasea oara consecutiv zilele satului. Evenimentul din acest an a concis si cu implinirea a 815 ani de la constructia Bisericii Evanghelice din localitate. Manifestarile au fost organizate de Consiliul Judetean, prin Centrul Judetean pentru Conservarea si Promovarea Culturii Traditionale Brasov, impreuna cu Parohia Evanghelica din localitate. Ca de obicei, sarbatoarea a inceput cu ridicarea celor doua drapele din fata bisericii pe care sunt inscriptionate stema localitatii si stema bisericii evanghelice lutherane. Fanfara din Halmeag a acompaniat ceremonia. Aseara, dupa incheierea festivitatilor, steagurile au fost din nou coborate pentru inca un an. In program, s-au mai aflat spectacole sustinute de ansambluri din sat si din Ungaria, precum si sfintirea unei case de rugaciuni. Desi nu este inca trecut pe lista monumentelor istorice, edificiul de la Halmeag este mentionat in documente din arhiva papala de la Vatican si in mai multe scrieri germane prezente la Muzeul Brukhental. „Zilele Halmeagului sunt in primul rand o intalnire a fiilor satului. In fiecare an avem un motto. Anul acesta este al bisericii noastre care are 815 ani de la inaltare. In general, biserica noastra nu are documente. Avem, insa, un document care este in Roma, la Vatican, si care a fost redactat in anul 1211 de Andrei al II-lea, pe atunci Imparatul Ungariei, in care biserica si satul Halmeag sunt precizate. Aici sunt date despre biserica, despre cati oameni sunt in sat, si ce trebuie sa faca ei: sa pazeasca granita (atunci a Ungariei). Biserica este o biserica de castel. Intotdeauna a fost folosita cu doua scopuri: in timp de pace a fost biserica si in timp de razboi un castel”, ne-a spus preotul Veres Ioszif.

Bustul Imparatesei Sissi este unic in Transilvania
In interior se afla o tablita pusa pe perete inca din anul 1924, care atesta vechimea cladirii si interventiile facute in arhitectura ei de-a lungul timpului. Doua statui pazesc in mod simbolic zidurile bisericii. Orga din fata, la care se mai canta si astazi, este aproape neschimbata, chiar daca are o vechime de peste 140 de ani. De-a lungul timpului, arhitectura bisericii a suferit numeroase interventii, dar la intrarea principala inca se mai pot observa aspecte din sculptura in piatra originala. Biserica se remarca printr-un amestect de stiluri, romanic, gotic si renascentist. Printre scaunele din interior pe care stau credinciosii se pot observa si cateva fara spatar. „In vechime acestea erau folosite pentru a pedepsi localnicii care faceau greseli legate de moralitate”, ne-a spus profesoara Ana Mogo. Chiar daca povestea este cunoscuta in Halmeag, niciodata nu s-au facut cercetari ale arheologilor sau ale oamenilor de stiinta. Profesoara mai povesteste ca din interiorul bisericii ar pleca un tunel (nu se stie unde) care a fost acoperit pentru a nu fi cercetat de oricine. La ultimele reparatii, efectuate in 1980 cu ajutorul unor fonduri din strainatate, s-au gasit parti ale unui schelet uman, care au fost apoi lasate in zidurile din pod. Tot din spusele profesoarei, cu ocazia lucrarilor din urma cu 25 de ani au fost facute mai multe greseli arhitecturale si s-au inlocuit aproape toate bancile originale, care erau pictate. Cimitirul situat chiar in jurul edificiului se pare ca a existat dintotdeauna pentru ca exista un ordin calugaresc care impunea acest lucru. Una dintre sculpturile care atrag atentia inca de la intrarea in curtea bisericii este chipul Imparatesei Elisabeta (Sissi). Bustul imparatesei este legat de revolutia din 1848-1849. Atunci Elisabeta a donat sume foarte mari pentru ajutorarea copiilor orfani, iar in locurile unde au ajuns banii s-au facut busturi. In 1850 erau 84, dar astazi nu mai exista decat acesta si un altul la Viena. In jurul bisericii din Halmeag mai circula multe legende, dar istoricii pot afla pana unde este mit si de unde incepe adevarul. Pana atunci localnicii au povestea lor pe care o duc mai departe, mai ales cand satul lor este in sarbatoare.