Jurnalul unei supraviețuitoare: „Sunt sigură că voi muri în curând. E o chestiune de zile”

În orașul asediat Mariupol, distrus în proporție de 80%, unde oamenii nu mai au curent electric, mâncare sau apă, o localnică, Nadejda Sukhorukova, își povestește viața pe Facebook:

„Sunt sigură că voi muri curând. Este o chestiune de câteva zile. În acest oraș, toată lumea așteaptă constant moartea. Sper doar să nu fie prea înfricoșătoare. Acum trei zile, un prieten al nepotului meu mai mare a venit la noi și ne-a spus că stația de pomperi a fost lovită de o bombă. Salvatorii au murit. Brațul, piciorul și capul unei femei au zburat în toate părțile. Visez că părțile corpului meu să rămână la loc, chiar și după bombardament. Am ieșit afară pe străzi într-o pauză între bombardamente. Trebuie să-mi plimb câinele. Scâncește în continuu, tremură și se ascunde după picioarele mele. Tot timpul îmi vine să dorm. Curtea mea, plină altădată de povești, este acum tăcută și moartă. Nu-mi mai este frică să mă uit în jur.
Vis a vis de mine este casa cu numărul 150. Focul a devorat cinci etaje din ea și acum îl mestecă și pe cel de-al șaselea. Focul arde îngrijit, ca într-un șemineu. Ferestrele cu rame negre au rămas fără geamuri. Din ele, ca niște limbi, cad perdelele. Privesc această imagine calmă și totodată blestemată. La fereastra de la etajul trei văd chipul cuiva care mă urmărește. Se pare că a ajuns să-mi fie frică de oameni. Mai sunt câțiva oameni aici. Sunt întinși într-o parte a casei și în parcare, acoperiți cu haine. Nu vreau să mă uit la ei. Mi-e teamă că voi vedea pe cineva cunoscut”, a scris femeia.

Nadejda Sukhorukova mai spune că oamenilor care trăiesc în subsoluri le este din ce în ce mai greu să supraviețuiască în lipsă de apă și mâncare.

„Încerc să plâng, dar nu pot. Îmi pare rău de mine, de familia mea, de soțul meu, de vecini, de prieteni. Au trecut două săptămâni și nu-mi vine să cred că a mai existat vreodată o altă viață. Viața din orașul meu s-a mutat în subsoluri. Viața e ca o lumânare, nu ai cum să o scoți afară. La cea mai mică vibrație sau vânticel va veni întunericul”, a mai scris ea.