Întâmpinarea Domnului este praznic împărătesc

La catolici, e sărbătoare a Sfintei Fecioare, iar în tradiția populară se ghicește vremea

Creștinii din toate Bisericile Apostolice sărbătoresc astăzi Întâmpinarea Domnului,  praznic împărătesc ce dezvăluie taina întrupării Mântuitorului Iisus Hristos. Sărbătoarea e așezată la 40 de zile de la Nașterea Domnului, rememorând momentul de acum peste 2.000 de ani, când Pruncul Dumnezeiesc a fost adus la Templu. Sfânta Fecioară Maria și Dreptul Iosif au împlinit astfel două porunci ale Legii lui Moise: slujba curățirii unei femei la 40 de zile de la naștere și ceremonia închinării primului născut de parte bărbătească lui Dumnezeu. Mama trebuia să aducă jertfă Domnului un miel sau un porumbel pentru a împlini sacrificiul purificării. Evident că Fecioara, Maică a Domnului, nu avea nevoie de purificare, deoarece ea L-a născut fără de stricăciune pe Iisus. Cu toate acestea, ea s-a supus cu smerenie legilor. Iisus nu era un oarecare fiu de israilitean, ci era, în același timp, Dumnezeu adevărat și om adevărat. Sfântul Pavel îl numește „Mai întâi născut decât toată făptura”. Jertfa Sa, ispășirea în numele întregii omeniri începea acum, în templul din Ierusalim, și se desăvârșea pe Golgota, când Fiul lui Dumnezeu va fi suferit moartea pe cruce pentru mântuirea noastră. Și așa cum i-a fost prorocit, că nu va muri până nu va vedea pe Mesia cel promis, Sf. Simeon s-a aflat acolo pentru a-L întâmpina pe Fiul Domnului. Dreptul Simeon, L-a luat pe prunc în brațe și mulțumind Domnului, a rostit cuvintele pe care le auzim repetate la fiecare slujbă a vecerniei: „Acum slobozește pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace (…)”. Alături de bătrânul Simeon, se află la Templu, pentru Întâmpinarea Domnului, Sf. Ana, și ea îmbătrânită de ani, dar mereu prezentă în rugăciune și post, jerfitoare pe altarul credinței. Ea vede în Pruncul Iisus Lumina cea adevărată, călăuzită de Darul lui Dumnezeu.
La ortodocși, accentul sărbătorii se pune pe persoana dumnezeiescului Prunc, de aceea e numită Întâmpinarea Domnului (de către Simeon), fiind trecută între sărbătorile Mântuitorului, pe când la catolici, pe primul plan stă persoana Fecioarei Maria, venită la templu pentru curățirea ei, după Lege. De aceea, sărbătoarea se numește Curățirea Sfintei Marii (Purificatio Beatae Mariae Virginis și e trecută între sărbătorile Maicii Domnului, păstrându-se și făcliile tradiționale, numește și Sărbătoarea luminilor.

Stretenia
Sărbătoarea e numită popular Stretenia. Se spune că în această zi se află vremea de peste an. Dacă e cald, e bine, dar mai ales dacă ursul își strică bârlogul e semn bun, de primăvară timpurie. Femeile aveau grijă să nu arunce în bătătură cărbuni aprinși, pentru că măreau fertilitatea lupoaicelor. Tradiția are legătură cu  străvechea sărbătoare romană a Lupercaliilor, de la începutul lui februarie, când aveau loc lustrațiuni și procesiuni în jurul Romei, cu făclii aprinse, în onoarea zeului Pan, supranumit și Lupercus, adică ucigătorul lupilor sau ocrotitorul turmelor împotriva lupilor. Tot la această dată, se ținea e și una dintre Zilele Ursului, pentru ca fiara să nu atace vitele.    (L.J.)