GDF SUEZ cere iarăși scumpirea gazului!

Este a două oară din acest an, prima nefiind aprobată de ANRE.

Cei doi mari distribuitori de gaz natural din România, E.ON România (fosta SC Distrigaz Nord SA) și GDF SUEZ Energy Romania (fosta SC Distrigaz Sud SA), au solicitat Autorității Naționale de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE) majorarea cu 17% și respectiv 11% a prețului gazului livrat populației, începând cu 1 aprilie. Este pentru a două oară în acest an când cele două companii au cerut aprobarea ANRE pentru scumpirea gazului. Acum o lună, distribuitorii au solicitat majorarea prețurilor de la 1 martie, cererile nefiind însă aprobate. Acum, E.ON România și GDF SUEZ România își încearcă din nou „norocul”.

„Grad mic de suportabilitate”
„Aceștia își justifică solicitările prin reglementările existente și spun că vor să-și recupereze banii pe gazul pe care l-au achiziționat pe timp de iarnă”, afirmă surse guvernamentale, citate de o agenție de presă. Președintele ANRE, Petru Lificiu, a declarat că însă autoritatea de reglementare nu a luat încă o decizie în acest sens. „În prezent ne consultăm cu toate instituțiile fundamentale din țară, pentru a putea lua o decizie corectă. Este vorba despre Banca Națională a României, Institutul Național de Statistică, dar și cu ministerele Economiei, al Finanțelor și cel al Muncii. Oricum, gradul de suportabilitate al populației este mic, iar economia nu a repornit de asemenea manieră încât să putem majora prețurile la nivelul la care îl cer distribuitorii”, a precizat Lificiu pentru aceeași sursă.

„Gazul” se plânge de cheltuieli
Pe parcursul anului trecut, ANRE a decis ieftinirea gazului pentru consumatori de două ori. La 1 mai 2009, ANRE a redus prețul cu 3% la factura finală de gaz, iar de la 1 iulie, cu 5%.
De altfel, reprezentanții GDF SUEZ, care furnizează gaz și în județul nostru, au confirmat chiar la începutul lunii trecute că sunt în discuții pentru creșterea prețului final în perioada următoare. Cererea lor se bazează pe costurile neacoperite din anii precedenți, dar și pe majorarea importurilor din Rusia în această iarnă, pentru a face față consumului crescut, din cauza temperaturilor extrem de scăzute. Iată motivele care stau la baza solicitării scumpirii gazului metan, trimise redacției noastre de oficialii GDF SUEZ în data de 3 februarie 2010, la câteva zile după ce compania a solicitat pentru prima dată ANRE majorarea tarifelor.
„Pe de o parte din cauza crizei economice care a avut efecte importante asupra clienților industriali, iar pe de altă parte datorită faptului că în iarna anului 2009 temperaturile au fost mai ridicate decât cele înregistrate în mod normal în aceeași perioadă, GDF SUEZ Energy România a înregistrat față de anul 2008 o scădere a volumelor de 10- 15% în funcție de categoriile de clienți. Efectele crizei asupra consumului de gaze al clienților industriali vor continua să fie resimțite cel puțin până în al doilea trimestru din 2010. Cu toate acestea, pentru clienții rezidențiali, condițiile meteo din ultimele zile, caracterizate prin temperaturi deosebit de scăzute pe întreg teritoriul României, au condus la înregistrarea unui consum zilnic pentru GDF SUEZ Energy România de 24 M m3, față de un nivel de 16Mm3 care este atins în mod normal în această perioadă a anului. Pentru a garanta siguranța alimentării, GDF SUEZ Energy România a decis creșterea cantității preluate direct din import la o valoare de peste 4 ori mai mare decât cantitatea preluată înaintea apariției valului de frig, și care reprezintă în acest moment 35% din totalul importului curent al României. Toate aceste acțiuni de siguranță a livrărilor, traduse prin creșterea cantităților din import, al căror preț este de două ori mai mare decât cel al gazelor din producția internă, vor induce desigur costuri suplimentare, conducând la o creștere a prețului la consumatori în perioada imediat următoare”, se preciza în informarea companiei.
Din păcate, GDF SUEZ Energy România nu a comunicat precis și date clare care să demonstreze creșterea cheltuielilor pe timpul iernii geroase care a trecut. Însă, așa cum am mai scris, cu cheltuieli mai mici sau mai mari ale GDF SUEZ, de la jumătatea anului 2008, clienții companiei nu știu cu siguranță că facturile pe care le primesc lunar sunt calculate în mod corect. Motivul este foarte simplu: contorul măsoară consumul în metri cubi, iar facturarea se face în kW/h, pe motiv că ea include puterea calorică a gazului metan, putere ce nu poate fi verificată în nici un moment de client. Acesta, după citirea contorului, poate în cel mai bun caz doar să previzioneze cam cât îl va pune GDF SUEZ Energy România să plătească pentru un mc de gaz, fără să poată fi sigur de calitatea acestuia. În legătură cu aceste aspecte a fost sesizată și ANRE, însă oficialii instituției au decretat: „facturarea gazului în kilowați/oră și nu în metri cubi, introdusă începând de la 1 iulie 2008, nu afectează consumatorul casnic”.

Credeți-ne pe cuvânt!
Deci, trebuie să credem factura. Și pe cei de la GDF SUEZ, care afirmă fără nici o urmă de  tăgadă că formula de calcul este corectă, la fel și factura. „În România s-a trecut la facturarea gazului în kW/h pentru că așa este peste tot în Europa. Cine vrea să știe ce putere calorică are gazul pe care îl consumă nu poate decât să intre pe site-ul companiei, alege județul în care locuiește și acolo sunt precizate toate datele. După aceea, ținând cont de formula de calcul, își poate calcula singur factura”, încearcă să ne convingă un reprezentant al companiei. Diferența este că Ordinul ANRE 62/24 iunie 2008, care abrogă deciziile autorității de reglementare din 2005, ce impunea stabilirea conversiei parametrilor de presiune și temperatură din calculul tarifului la gaz, la același nivel ca în UE, calculează puterea calorică superioară a gazului la o temperatură de combustie de 15ș C, în timp ce în comunitatea europeană puterea calorică superioară utilizată în calcul este făcută la o temperatură de conversie de 25ș C.
Practic, în termeni chimici, în România calculele se fac utilizând o substanță reactivă mai slabă din punct de vedere calitativ. Ca să nu mai amintim că nu toți consumatorii au cunoștințe matematice necesare pentru „a-și calcula singuri factura”. Și, la urma urmei urmei, de ce s-o calculeze ei?