EDITORIAL: De veghe în lanul cu populism (II)

În loc de fraze care dau bine în auzul unei categorii de populație ce formează grosul bazinului electoral al PSD și în loc de descinderi ministeriale printre rafturi de supermarket și promisiuni gen „vom veghea, să vedem dacă prețurile cresc”, onor guvernanții și parlamentarii, ba chiar și administrația locală ar putea face, totuși, ceva concret în fața ofensivei lanțurilor comerciale, care extrag banii comunităților, omoară comerțul de proximitate al micilor întreprinzători și secătuiesc economia. 

Pentru asta, iarăși, nu-i nevoie să descopere roata de la căruță, ci să se documenteze asupra subiectului și să se informeze cum s-a procedat prin alte țări confruntate cu aceeași problemă. De pildă, ar putea determina, eventual prin măsuri fiscale, amplasarea marilor rețele de retail în afara localităților, nu în cartiere sau chiar în centre ale orașelor cum se întâmplă în România. Ar mai putea legifera închiderea super- și hipermarketurilor în week-end. De asemenea, poate ar putea reglementa ca retailerii să opteze între a deschide super- sau hipermarketuri ori magazine de proximitate, nu și una, și alta, cum se întâmplă, scoțând de pe piață micii comercianți.

Și ar mai putea analiza guvernanții și parlamentarii contractele dintre marile lanțuri comerciale și furnizorii din România. Ar putea afla cu acest prilej, dacă încă nu știu, că există numeroase clauze ce dezavantajează furnizorii, care acuză supermarketurile de abuz de putere. Astfel, primilor li se pretinde să plătească tot soiul de „bonusuri” și taxe, precum și să ofere retailerilor discounturi  mari, astfel încât ei rămân cu mai nimic. Discount de bază, discounturi suplimentare în perioadele de reclamă, „discount logistic”, discount de „livrare depozit central”… Alte plăți pe care trebuie să le facă furnizorul sunt ascunse după denumiri precum: „serviciu centralizat de cumpărare”, „serviciu de marketing”, „serviciu de vânzare garantată”, „compensații”. Și mai sunt: taxă de deschidere magazine (de câte ori marii retaileri deschid un nou magazin, toți furnizorii sunt obligați să cotizeze cu sume importante), taxă „de remodelare” (pentru reamenajarea magazinelor), taxă de listare (pentru fiecare produs nou) ș.a.m.d. În contracte se mai prevede obligația furnizorilor de a nu acorda nimănui – indiferent unde ar mai livra sau vinde produsele pe care le au listate în supermarket – un preț mai mic decât cel stabilit cu supermarketul, în caz contrar urmând să plătească penalități! 

Dacă cei ce fac legi, ordonanțe, hotărâri de guvern ar încerca, măcar, să tempereze acest zel spoliator al marilor retaileri, ar ajuta infinit mai mult producătorii și consumatorii decât dând din gură la televizor și plimbându-se cu carnețelul în mână printre rafturi.