După 24 de ani, controversa continuă. Și nedreptatea făcută BRAȘOVULUI

Interzis de regimurile totalitare, timp de aproape o jumătate de secol, „Deşteaptă-te române!”, cântat în 15 Noiembrie 1987 și în Decembrie 1989, a fost ales imediat după Revoluție Imnul Naţional al României, fiind consacrat prin Constituţia din 1991, iar din 1998, ziua de 29 iulie a devenit Ziua Imnului Naţional, pentru că în această zi din 1848 ar fi fost cântat prima dată la Râmnicu-Vâlcea.

Însă Imnul Naţional „Deşteaptă-te, române” s-a născut la Braşov, în iunie 1848, când a fost şi cântat prima oară, avându-i drept autori pe braşovenii Andrei Mureşianu şi George Ucenescu. Cu toate acestea, din 1998, Parlamentul a decretat ziua de 29 iulie drept Ziua Imnului Naţional, legiferând astfel o eroare, bazată pe argumente şi documente istorice inconsistente.
Drept care astăzi au avut loc în toată ţara ceremonii dedicate celebrării Zilei Imnului Naţional. Aici găsiți imagini și informații de la cea organizată la Brașov. 

Cu tot respectul sacru cuvenit acestui simbol naţional, se cuvine să reamintim de ce stabilirea celebrării în 29 iulie este o eroare, o nedreptate făcută Braşovului şi braşovenilor. Cel mai în măsură să facă asta este prof. dr. pr. Vasile Oltean, fostul director al Muzeului Primei Şcoli Româneşti din Şchei, care de 24 de ani se străduieşte din răsputeri să restabilească adevărul istoric. Eforturile sale, concretizate într-o carte ce a ajuns la opta reeditare, şi în memorii către Parlament, Preşedinţie, Guvern şi Academia Română, au rămas o luptă cu morile de vânt. Dacă în privinţa versurilor nu există controverse, poetul braşovean Andrei Mureşianu fiind autorul poeziei „Răsunet”, devenite ulterior „Deşteaptă-te, române!”, în privinţa melodiei persistă o confuzie, care a generat şi stabilirea Zilei Imnului Naţional în 29 iulie.

„Un prea frumos cântec” = „Deşteaptă-te, române”?

Profesorul Oltean spune şi acum, decepţionat şi revoltat, că i se pare de neînţeles uşurinţa cu care s-a decretat de Parlament ziua de 29 iulie ca „Zi a Imnului Naţional Deşteaptă-­te, române”, folosindu-­se exclusiv de „Raportul nr. 10 din 30 iulie 1848 al Comisarului extraordinar al Districtului Vâlcea, D. Zăgănescu, către Ministerul trebilor din lăuntru al Ţării Româneşti”.
În documentul istoric menţionat este relatată sărbătoarea prilejuită de aprobarea Constituţiei şi sfinţirea steagurilor naţionale la Râmnicu-­Vâlcea, în 29 iulie 1848, moment la care a fost prezent şi Anton Pann, care a cântat „un prea frumos cântec”. „Nu poate fi negat faptul că Anton Pann ar fi intonat un cântec patriotic la Râmnicu-Vâlcea, dar a decreta că acesta a fost «Deşteaptă­-te, române!» este hazardat”, crede prof. Oltean, argumentând că în acea perioadă de efervescenţă revoluţionară circulau numeroase cântece patriotice pe versuri ale poeţilor paşoptişti.

George Ucenescu a adaptat melodia

Ceea ce a scris în cărţi şi memorii profesorul Oltean poate fi rezumat astfel: versurile lui Andrei Mureşianu (titlul original fiind „Un răsunet” – foto 2 manuscris) sunt scrise în acea efervescenţă revoluţionară a întâlnirii dintre revoluţionarii munteni şi moldoveni veniţi de la Blaj, de pe Câmpia Libertăţii, la Braşov; pentru a se crea ambianţa întâlnirii, protopopul de atunci, Bonifatie Pitiş, solicită concursul poetului Andrei Mureşianu, înrudit cu el, precum şi al lui George Ucenescu, dascălul de cântări şi (pe atunci) psalt al Bisericii Sfânta Treime – Tocile; mai întâi poetul Mureşianu a cunoscut melodia de la Ucenescu şi apoi şi-a formulat conţinutul poeziei, „pentru că, spune documentul, «căuta melodie după care să compună un sonet»; în duminica următoare, când încă mai erau prezenţi revoluţionarii români, veniţi de la Blaj, s-au reîntâlnit şi cel care a adaptat versurile la melodia «Din sânul Maicii mele» (evident o priceasnă bisericească) a fost George Ucenescu şi tot el a răspândit-o, «fiind poftit în toate părţile» să-l cânte”, precizează prof. Oltean. „Nu ne îndoim de paternitatea melodiei, care aparţine dascălului George Ucenescu din Şcheii Braşovului, student, ucenic al lui Anton Pann. Afirmaţiile noastre privind paternitatea braşoveană a versurilor şi melodiei se bazează pe propriile mărturisiri ale lui George Ucenescu, lăsate în manuscrisul său de cântece, păstrat la Academia Română”, spune prof. Oltean.

„Apreciem în mod deosebit adoptarea cântecului „Deşteaptă-­te, Române” ca imn naţional, dar nu putem accepta sărbătorirea lui nefiresc, pe baza unor mărturii inexacte. Să dăm Cezarului ce e al Cezarului, adică braşovenilor Andrei Mureşianu şi George Ucenescu meritul de a fi autorii Imnului naţional «Deşteaptă-te, române»”, a conchis prof. dr. pr. Vasile Oltean.

De altfel, poezia „Un răsunet”, cu cele 11 strofe ale sale, devenise marşul revoluţionarilor ardeleni, iar Nicolae Bălcescu a numit acest imn „o adevarătă Marsilleză românească”.

Exclusiv Andrei Mureşianu?

Şi totuşi, doctorul în istorie Valer Rus, directorul Muzeului „Casa Mureşenilor”, declarat Muzeul Imnului Naţional „Deşteaptă-te, române!”.  are o variantă care nu neagă paternitatea braşoveană a Imnului Naţional, ci doar a lui Ucenescu asupra melodiei. Dr. Rus susţine că tot Andrei Mureşianu este părinte al versurilor şi al melodiei, bazându-se pe relatările soţiei sale, Susana Mureşianu, consemnate în documente aflate la muzeu: „Andrei Mureşianu şi-a luat băieţii de români de la gimnaziul catolic din localitate şi băieţi de la şcoala primară a neguţătorilor români şi s-a dus cu ei pe Tâmpa, cântând «Deşteaptă-te, române!» După o melodie veche, tărăgănată, care i s-a potrivit. Când s-a coborât de pe Tâmpa, băieţii îl cântau de minune. E bine deci să se ştie că melodia lui «Deşteaptă-te, române!» tot poetul Mureşianu i-a dat-o, cum povestesc mai sus, şi acest imn mai întâi a fost cântat, pe urmă a fost publicat”, conchide Rus.

Concluzia ar fi: Imnul Naţional trebuie sărbătorit, dar nu în 29 iulie şi nu la Râmnicu-Vâlcea. Însă eroarea istorică legiferată pare tot mai greu de îndreptat.
 
Citiți și: 

BRAȘOV. „Casa Mureşenilor” se redeschide cu acces gratuit astăzi