După 12 ani, controversele asupra paternității Imnului Național persistă

Meritele asupra zămislirii lui revin brașovenilor și Brașovului

Ieri, au avut loc, și la Brașov, ceremonii dedicate Zilei Imnului Național. Cu tot respectul cuvenit acestui simbol național sacru, fixarea sărbătorii în 29 iulie este o eroare, bazată pe argumente istorice inconsistente. O eroare legiferată, însă, fiindcă din 1998, Parlamentul a adoptat o lege ce a consacrat ziua de 29 iulie drept Ziua Imnului Național.

Tot de atunci prof. dr. pr. Vasile Oltean (foto1, dreapta), directorul Muzeului Primei Școli Românești și președintele Fundației omonime, se zbate să restabilească adevărul istoric. Eforturile sale, concretizate într-o carte ce a ajuns la șaptea reeditare, și în memorii către Parlament, Președinție, Guvern și Academia Română, au fost o luptă cu morile de vânt. Prof. Oltean demonstrează cu documente indubitabile că meritul zămislirii Imnului Național revine Brașovului și brașovenilor, nu doar pentru că aici a fost creat și cântat pentru prima oară, dar și fiindcă doi brașoveni dețin paternitatea asupra versurilor, dar și asupra melodiei. 
Dacă în privința versurilor nu există controverse, poetul brașovean Andrei Mureșianu fiind autorul poeziei „Răsunet”, devenite ulterior „Deșteaptă-­te, române!”, în privința melodiei persistă o confuzie, care a generat și stabilirea Zilei Imnului Național în 29 iulie.

George Ucenescu a adaptat melodia

„Nu ne îndoim de paternitatea melodiei, care aparține dascălului George Ucenescu din Șcheii Brașovului, student, ucenic al lui Anton Pann. Afirmațiile noastre privind paternitatea brașoveană a versurilor și melodiei se bazează pe propriile mărturisiri ale lui George Ucenescu, lăsate în manuscrisul său de cântece, păstrat la Academia Română. Mărturisirea autorului certifică adevărul, care poate fi subliniat astfel: versurile lui Andrei Mureșianu sunt scrise în acea efervescență revoluționară a întâlnirii dintre revoluționarii munteni și moldoveni veniți de la Blaj, de pe Câmpia Libertății, la Brașov; pentru a se crea ambianța întâlnirii, protopopul de atunci, Bonifatie Pitiș solicită concursul poetului Andrei Mureșianu, înrudit cu el, precum și al lui George Ucenescu dascălul de cântări și (pe atunci) psalt al Bisericii Sfânta Treime­Tocile; mai întâi poetul Mureșianu a cunoscut melodia de la Ucenescu și apoi și-­a formulat conținutul poeziei, pentru că, spune documentul, ; în duminica următoare, când încă mai erau prezenți revoluționarii români, veniți de la Blaj, s-­au reîntâlnit și cel care a adaptat versurile la melodia „Din sânul Maicii mele” (evident o priceasnă bisericească) a fost George Ucenescu și tot el a răspândit-o, să-­l cânte”, precizează prof. Oltean.

Nu Anton Pann, nici la Râmnicu-Vâlcea

Profesorul Oltean spune că i se pare de neînțeles ușurința cu care s-­a decretat de Parlament ziua de 29 iulie ca „Zi a Imnului Național Deșteaptă­-te Române”, folosindu-­se exclusiv deRaportul nr. 10 din 30 iulie 1848 al Comisarului extraordinar al Districtului Vâlcea, D. Zăgănescu>, către „Ministerul trebilor din lăuntru al Ţării Românești”. În document este relatată sărbătoarea prilejuită de aprobarea Constituției și sfințirea steagurilor naționale la Râmnicu-­Vâlcea, moment la care a fost prezent și Anton Pann, care a cântat „un prea frumos cântec”. „Nu poate fi negat faptul că Anton Pann ar fi intonat un cântec patriotic la Râmnicu-­Vâlcea, dar a decreta că acesta a fost este hazardat, crede prof. Oltean, știut fiind faptul că în acea perioadă de efervescență revoluționară circulau numeroase cântece patriotice pe versuri ale poeților pașoptiști. 
Celebrarea Zilei Imnului Național în 29 iulie, ca fiind născut în acea zi la Râmnicu­-Vâlcea, nu rezistă verificărilor istorice temeinice. „Apreciem în mod deosebit adoptarea cântecului ca imn național, dar nu putem accepta sărbătorirea lui nefiresc, pe baza unor mărturii inexacte. Să dăm Cezarului ce e al Cezarului, adică brașovenilor Andrei Mureșianu și George Ucenescu meritul de a fi autorii Imnului național