„Drepturile copiilor sunt lege!”

Asistenti sociali, medici si cadre didactice, preoti, magistrati si politisti, precum si alte persoane care lucreaza cu minori participa la o campanie de popularizare a legislatiei privind protectia drepturilor copilului, la mai mult de jumatate de an de la intrarea in vigoare a acestor prevederi legislative. Potrivit Agentiei Nationale pentru Protectia Drepturilor Copilului (ANPDC), campania de educatie „Drepturile copiilor sunt lege!” presupune organizarea unor ateliere in care sunt prezentate noile norme privind drepturile copilului, cuprinse in Legea 272/2004. In acelasi context, sunt tratate subiecte ca drepturile copilului, prevenirea separarii acestuia de parinti, protectia impotriva abuzului si a exploatarii sau masurile de protectie sociala a copilului.
Pachetul legislativ promulgat in iunie 2004 privind protectia drepturilor copilului a intrat in vigoare la 1 ianuarie 2005. Acesta este insotit de un set de reglementari si norme cunoscut sub denumirea de legislatie secundara, formand pe ansamblu un fel de cod al protectiei copilului.
Campania „Drepturile copiilor sunt lege!” a fost lansata de ANPDC in cadrul Programului PHARE 2002. In cadrul aceleiasi campanii, a fost realizat un studiu ce a urmarit sondarea nivelului de cunoastere a drepturilor copilului reglementate prin Legea 272/2004. Studiul a fost efectuat in randul tinerilor parinti si al elevilor si, la final, s-a constatat ca minorii cunosc mai multe lucruri despre drepturile lor decat adultii. Copiii considera ca parintii sunt primii responsabili de modul in care ei cresc si se dezvolta, in timp ce adultii sunt de parere ca aceasta sarcina revine intai institutiilor statului.
Dreptul la viata, la educatie si la asistenta medicala gratuita sunt considerate ca fiind cele mai importante drepturi atat de catre parinti, cat si de catre copii. Totusi, minorii au mentionat in plus dreptul la cetatenie si nume, dreptul la joaca si dreptul la hrana. Cu toate acestea, in majoritatea cazurilor, copiii confunda drepturile lor cu indatoririle pe care le au fata de parinti, cum ar fi dreptul de a invata bine sau cel de a asculta de parinti, sustine sursa citata.
Chiar daca cei mai multi dintre adulti cunosc faptul ca un copil are dreptul de a nu fi maltratat, batut, agresat fizic sau verbal, toti sunt de parere ca „palma parinteasca” sau ridicarea tonului fac parte din educatie. Intrebati cum trebuie actionat in situatiile in care sunt incalcate drepturile copilului, adultii stiu ca trebuie anuntate autoritatile, insa cel mai adesea ei evita sa se implice, invocand sintagma „nu e treaba mea”.