Doliu în lumea culturală a Brașovului

Doliu în lumea culturală a Brașovului

Filosoful, jurnalistul si criticul Aurel Ion Brumaru a încetat din viață, la vârsta de 81 de ani. Vestea a fost dată de președintele filialei Brașov a Uniunii Scriitorilor, Adrian Lesenciuc.

Deși născut în Maramureș și cu studiile făcute la Cluj și București, Aurel Ion Brumaru a ales Brașovul devenind membru al filialei Uniunii Scriitorilor, cu mai mult de 30 de ani în urmă.

Aurel Ion Brumaru (n. 2 aprilie 1943, Strâmtura, jud. Maramureș) a fost un filosof, eseist, traducător și critic literar, discipol al filosofului Petre Țuțea. Din 1993 era membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Brașov și a fost membru în Consiliul Uniunii Scriitorilor din România. Aurel Ion Brumaru a făcut primele șapte clase în sat și a continuat la Liceul „Dragoș Vodă”, absolvit în 1961. A absolvit Facultatea de Filosofie, secția Psihologie, Universitatea București.

Al. I. Brumaru a avut colaborări cu eseu și cronică de carte la publicațiile: Gazeta Literară, Contemporanul, Teatrul, România Literară, Luceafărul, Amfiteatru, Revista învățământului superior, Familia, Tribuna, Ramuri, Vatra, Transilvania, Ateneu, Cronica, Argeș, Poesis, Lumină Lină, NadOdrze (Polonia), Origini (U.S.A.), European Echo, Nomen Artis, Gazeta de Transilvania/ Foaie pentru Minte, Inimă și Literatură, Vatra veche. A colaborat la mai bine de douăzeci de volume colective, lucrări coordonate de Florentin Popescu, Emil Manu, Ion Pogorilovschi, Mircea Brenciu-Freund, Dumitru Dem Ionașcu, Artur Silvestri, Irina Petraș, M. Diaconu. A fost redactor la Astra și Vatra veche. A tradus din literatura universală, împreună cu Adrian Hamzea, lucrarea lui Tamasi Aron, Blazonarzii, Editura Kriterion, 1980. A debutat în 1965 în paginile Gazetei Literare. Debutul editorial l-a avut în 1975 la Editura Eminescu, cu volumul Literatură și cunoaștere, în colaborare cu Mihai Nadin. Semnătura lui A.I. Brumaru, apare pe volumele: Literatură și cunoaștere, în colaborare cu Mihai Nadin, Editura Eminescu, 1975, „Masca Principelui”, Editura Dacia din Cluj, 1977, Ființă și Loc, Editura „Dacia” Cluj-Napoca, 1990, Pariul cu legenda sau Viața lui Petre Țuțea așa cum a fost ea , Editura Athena, București, 1995, Despre Ființa Românească , eseuri, Editura Scrisul românesc, București, 2001; Repere ale gândirii românești, eseuri (în colaborare cu Vasile Gogea), Editura Grinta, Cluj-Napoca, 2003; Ființa muzicală, eseuri, Editura Grinta, Cluj-Napoca, 2005; Destin deturant – schiță monografică Mihai Arsene (2007); Lecția labirintului. 11 prelegeri de Filosofie a culturii și o Addendă (nouă teme la propunerea studenților), Editura Kron Art, Brașov, 2012; Forma filosofică, eseuri, Editura Kron Art, Brașov, 2017, Pustia și călătorul, versuri regăsite (1969-1974) , Editura Vatra Veche, Târgu Mureș, 2019 Apologii & Navigații, , Editura Eikon, București, 2019. Aurel Ion Brumaru a primit numeroase premii și distincții, din partea Filialei Brașov al Uniunii Scriitorilor din România, Asociației Române pentru Patrimoniu ARP; Asociațiunii Transilvane pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român ASTRA; Uniunii Scriitorilor din România.

Dumnezeu să-l odihnească!