De ce o stradă din Brașov se numește 13 Decembrie / Istoria unui măcel

De ce o stradă din Brașov se numește 13 Decembrie / Istoria unui măcel

În 13 decembrie 1918, 600 de tipografi bucureșteni de la Atelierele grafice Sfetea și Minerva, cărora li s-au asociat mulți alți muncitori, au declarat greva și au demonstrat pentru drepturi precum ziua de lucru de opt ore și mărirea salariilor, dar și pentru libertatea presei. Manifestația a fost înăbușită, în Piața Teatrului Național (foto 2), unde au rămas morți și răniți din rândurile muncitorilor care ceruseră pâine și dreptate socială. Alții au murit în urma represiunii ce a urmat.

Eforturile celor care și-au cerut drepturile nu au rămas fără rezultat. Breasla tipografilor a fost prima din România care a reușit să încheie un contract colectiv unitar, la nivel de ramură, pe o durată de un an și jumătate, la data de 22 decembrie 1921. Prin contractul colectiv erau reglementate condițiile de muncă, timpul de lucru, concediile, zilele de sărbătoare plătite de patroni, plata orelor suplimentare, numărul ucenicilor, dreptul de a alege delegați (bărbați de încredere), care să vegheze la îndeplinirea contractului colectiv.

Din 1968 s-a stabilit ca în 13 decembrie să se celebreze Ziua Tipografului, o meserie pe care progresul tehnologic a îmbunătăţit-o enorm, dar care a rărit membrii breslei.

Tiparul a revoluționat cultura universală și a permis răspândirea cunoașterii în lume. În 1450 Gutenberg a inventat tiparul cu litere mobile. În România, anul 1508 a marcat prima carte tipărită la Târgoviște de către Macarie. În 1550 se înființează prima tipografie din România, la Cluj.

Tipografii au fost primii care s-au organizat în asociații, încă din 1846, datorită gradului de cultură dobândit prin munca lor. Aceste asociații aveau ca scop ajutorul reciproc. Au evoluat în asociații profesionale și au ajuns ca în 1921 să semneze un contract colectiv de muncă. Progresul adus de știință a înlocuit munca grea a zețarilor cu tehnoredactarea, dar a și făcut ca tipografii să fie o breaslă din ce mai restrânsă.
În Brașov există o stradă ce poartă numele – 13 Decembrie, iar la Muzeul „Casa Mureșenilor”, în urmă cu mai mulți ani, în cadrul proiectului cultural „De la Gutenberg la Mureșianu”, a fost reconstituită o tipografie funcțională care a existat în secolul al XIX-lea, cu tot instrumentarul, unde fiecare vizitator își poate tipări o pagină cu numele său pe o replică a primului număr al Gazetei de Transilvania, apărut în 1838.

Neștiută sau uitată

La doar câteva zile de la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, care a consfințit Marea Unire, în 6 decembrie 1918, muncitorii tipografi de la atelierele grafice Sfetea și „Minerva” au declarat grevă pentru a obține condiții mai bune de muncă și viață (salarii mărite, ziua de muncă de 8 ore ș.a.). Revendicările lor nefiind satisfăcute, toți tipografii din Capitală au anunțat grevă, care a fost stabilită la interval de o săptămână.

La data de 13/26 decembrie 1918, a avut loc o mare manifestație socialistă a muncitorilor din București, principalii organizatori ai acesteia fiind Cristian Racovski, tipografii Iancu Luchwig și Sami Steinberg, cizmarul Marcus Iancu, corectorul Marcel Blumenfeld, Ilie Moscovici, I.C. Frimu, Gheorghe Cristescu, D. Pop și alții.

În acea zi, cei aproape 600 de muncitori tipografi din capitală au încetat lucrul și s-au îndreptat spre Ministerul Industriei și Comerțului, însoțind delegația pe care au desemnat-o să prezinte revendicările lor. Cu muncitorii tipografi, s-au solidarizat și muncitorii de la alte fabrici și uzine din București.
Mii de muncitori şi muncitoare, „înarmaţi” cu oale şi străchini, se îndreptau în după-masa zilei de 13 decembrie către centrul oraşului, scandând: „Vrem libertate şi egalitate pentru femei!”, „Pâine şi pace!”, „Vrem o viaţă mai bună pentru copiii noştri!”, „Jos starea de asediu!”, „Jos cenzura!”, dar și „Jos armata!”, „Jos regele!”. Manifestația trebuia să aibă loc în fața Teatrului Național.

În momentul în care coloanele de muncitori au ajuns în Piața Teatrului Național, au fost întâmpinate de forțele de ordine, formate din Regimentul 9 Vânători de munte, Poliție și Jandarmerie, comandate de prefectul de poliție generalul Ștefănescu și de șeful garnizoanei București, generalul Mărgineanu. Acesta a telefonat primului ministru Ion I.C. Brătianu cerându-i autorizația de a interveni împotriva demonstranților.
Forțele de ordine au declanșat focurile de armă, fără somație, în Piața Teatrului Național rămânând zeci de morți și răniți din rândurile muncitorilor. Potrivit mărturiilor celor care s-au aflat acolo, cel puţin 87 de oameni au murit – sau conform altor surse 102 – , alte câteva sute fiind răniți, deşi cifra oficială furnizată de autorităţile vremii indica doar 15 morți. Unii dintre cei răniți grav au murit ulterior la spital. De asemenea, autorităţile au operat alte câteva sute de arestări în rândurile manifestanţilor, iar pe unii dintre cei reţinuţi i-au schingiuit fără milă. În urma tratamentului aplicat în detenție, unul din cei mai importanți oameni ai mișcării, I. C. Frimu, a murit (foto 4, manifestație pentru a cere pedepsirea asasinilor lui).
Personalități marcante ale vieții culturale, artistice și politice, ca Ion Slavici, Nicolae Tonitza (căruia îi aparține desenul din foto 3), Gala Galaction, au condamnat cu asprime actul represiv al guvernului (foto 5, desen din presa vremii).

Mai multe puteți citi aici.