Cum petreci de uragan în Cuba?!

„Vântul schimbării” nu vine niciodată cu ceva bun pentru cubanezi, doar fără curent electric, gaz şi apă curentă, inundaţii, copaci rupţi, canale defulate, precum şi magazine goale şi străzi pustii

Am avut în 2017 a treia ocazie de a „petrece” un urgan în Cuba, unde dacă nu sunt ploi torenţiale, sigur vine un ciclon sau uragan! Singurul lucru bun este că, fiind un microclimat aparte, mica insulă nu se confruntă şi cu tornade, doar cu vânturi care te plimbă pe stradă şi te smulg şi din faţa casei şi cu ploi torenţiale, pe care nici măcar nu le simţi la puterea unui vânt de peste 150 km/oră.

Dacă am „prins” în august 2008 Uraganul Gustav de categoria IV – doar 350 km/oră, bine că doar prin centrul ţării, – şi tot în 2008, de data asta în septembrie, un alt uragan, Ike, tot categoria IV şi tot peste 300 km/oră, dar care a afectat toată Cuba, inclusiv Havana, pe unde îmi petrec majoritatea timpului când merg la „comuniştii” mei, de tipul „salsa si, trabajo no”, în 2017 m-a prins Uraganul Irma, între 11-12 septembrie.

Irma a fost anunţată că vine în „vizită” de prin 5 septembrie, frontul ciclonic formându-se pe ocean şi avansând spre insulele din Caraibe şi Florida. Norocul Cubei a fost că, deşi anunţată de categoria V, Irma a luat prima dată calea Republicii Dominicane, apoi i-a vizitat pe americani (fără să le ceară viza de intrare) şi, ulterior, a ajuns în Cuba cu o intensitate scăzută la categoria IV pentru partea orientală a insulei, unde a culcat cam totul la pământ, iar în Havana a ajuns la categoria III, afectând cel mai mult zona dinspre ocean, respectiv celebra promenadă Malecon şi cam majoritatea străzilor din partea veche a capitalei.

Pregătiri de uragan…

Cum vântul puternic şi ploile torenţiale care desfundă şi defulează canalele, iar maldărele de mizerie se adună peste tot sunt o chestie de actualitate, venirea unui uragan este doar un subiect de bârfă, de comentarii sau de discuţii (care sunt un fel de sport naţional) pentru a face „cursuri de a pierde timpul”. Toţi îşi dau cu părerea, fiecare are câte o istorie sau poveste relatată de alţii despre un alt uragan şi efectele lui. Aşa mai trece timpul…

În rest, începe „febra” pregătirilor, adică fiecare începe să-şi facă provizii de alimente, el ron de Cuba, apa „epurată”, rezerva de apă pentru spălat, la mare căutare sunt lumânările – de regulă chinezeşti, care ţin puţin şi nici nu prea dau lumină, bateriile pentru lanterne sau gazul lampant pentru cei care au felinare.
La mare căutare sunt conservele de carne, peste, pasta de roşii, sucurile la cutii mici de carton şi cam tot ce nu este perisabil. Asta pentru că, după ce uraganul intră în zona ta, autorităţile închid curentul electric şi gazul, pentru a evita accidente provocate de ruperea conductelor. Cum nu este electricitate, iar apa intră în „tancurile” de pe case la două zile prin sisteme de tip hidrofor, fără curent nu ai nici apă. Nici pentru a te spăla, nici pentru a avea ce bea, pentru că înainte de consum apa se fierbe, iar fără gaz…

Culmea este că oamenii stau liniştiţi şi se apucă de pregătiri doar pe ultima sută de metri, când speculanţii îşi fac de cap, ieşind pe piaţă şi cu marfă expirată.

Uraganul, subiect de a pierde timpul

Pentru marea majoritate, venirea urganului este prilej de a sta la televizor sau de a asculta la radio ultimele noutăţi. Uraganul Irma a lovit Cuba cu o intensitate de categoria IV, doar în partea orientală, ajungând la Havana cam la categoria III. În cartierul unde locuiam, deja eram exasperat, fiindcă se tot povestea de uragan, despre ce efecte a avut prin Republica Dominicană şi cum a culcat la pământ casele de carton de prin Florida, iar în Cuba se tot lăsa aşteptat. Zilnic când mă trezeam aveam surpriza să constat că afară este soare, că la ora 9.00 sunt 33 de grade Celsius şi un indice de umiditate şi de 80%, iar pe cer nici un nor. Mai mult, la plajă nici măcar un val, oceanul părând că doarme!

Pe 10 septembrie seara, buletinele de ştiri speciale raportau că Irma a intrat în Cuba şi că a lovit Santiago, Holquin, Santa Clara şi, treptat, se indreaptă înspre Havana. A doua zi, fără soare, cu cerul negru, dar fără nori, şi cu multă căldură şi umiditate, pe strada mea în municipiul Playa totul a început să se anime, oamenii umblând să-şi facă provizii şi să-şi asigure geamurile şi uşile de la case! În timpul ăsta, din ţară îmi tot veneau mesaje sau apeluri despre cum este treaba în Cuba şi să nu fac vreo tâmpenie de genul celor anterioare, când m-am legat de poartă – o dată cu o frânghie şi altă dată cu un lanţ cu lacăt – pentru a filma cum bate vântul şi ce zboară prin aer!

În beznă şi într-un continuu huruit de vânt şi obiecte rupte sau plimbate prin aer

De la 15.00 după-amiaza şi pâna pe la 19.30 am avut curent, deci am putut vedea ce se petrece pe insulă în zonele cele mai afectate de Irma, după s-a luat curentul, moment când strada s-a golit, iar vecinii au început să se baricadeze prin case…

M-am distrat cu prietenii la care eram, am mâncat, am ascultat muzică la un echipament cu propriul încărcător şi care funcţiona şi cu memorie externă şi cu USB, aşa că nu a fost prea interesant uraganul (despre a cărui evoluţie mai ascultam din când în când la radio pe telefonul mobil), care pentru moment era doar un vânt ceva mai puternic şi o ploaie ceva mai… densă. 

Apoi, a început huruitul acela care îţi ridică părul în cap şi îţi zburleşte părul de pe mâini şi care îţi dă un sentiment de frică pe care nu poţi să-l asociezi cu nimic. Aşa că ne-am apucat fiecare de făcut ceva, pentru a mai trece timpul, că despre somn nici nu putea fi vorba! Am degustat câte ceva, am mai mâncat o dată şi ne-am apucat să povestim tot felul de tâmpenii, uneori abia auzindu-ne din cauza urletului vântului. Eu, într-un final, am dorit să plec acasă la mine, la o stradă distanţă, dar accesul mi-a fost blocat de toată lumea, toţi spunând că ori mă găsesc pe la vreo cinci străzi distanţă, ori lovit de vreun lemn, creangă, o bucată de acoperiş sau altceva. Aşa că am rămas să petrecem uraganul împreună, patru persoane într-o casă cu o sală de intrare, o cameră, o bucătărie şi o baie!!! Pe la vreo două dimineaţa, tot ţinând măcar să aud ce se petrece pe afară, am dormit pe jos, în dreptul uşii de la intrarea în casă. De nervi că nu o pot lua hai-hui pe stradă, am adormit cam în cinci minute, trezindu-mă pe la prânz, când am deschis repede uşa să inspectez zona. Pe strada noastră şi pe a mea, în afara unor stâlpi de electricitate puşi la pământ – cu menţiunea că erau din lemn – şi a unor tomberoane răsturnate, nu era cam nimic în neregulă. Doar acoperişul de tablă, improvizat şi nefixat, al unei carmangerii fusese smuls cu totul…

În schimb, în Havana, apa aruncată de vânt din ocean pe Malecon avea şi peste 4 metri, iar o serie de hoteluri din apropiere fuseseră evacuate cu vreo două zile înainte! Pe străzile din zonă apa avea peste un metru, iar mizeriile şi resturile pluteau, în timp ce unele cabluri de electricitate înotau şi ele alături de localnici. Curăţarea Havanei, atât în centrul istoric, cât şi în cartiere a durat peste două săptămâni, în primul rând pentru a se putea reface conexiunile electrice şi cele de telefonie. Aşa că numeroşi havanezi au stat şi cinci-şase zile fără curent, gaz şi apă.

Spre deosebire de români, aşa ca un exemplu, la reabilitarea daunelor participă atât localnicii, cât şi poliţiştii, pompierii, jandarmii şi mulţi alţi oficiali. Fiecare ajută cum şi cât poate, pentru ca lucrurile să intre cât mai repede în normal.

Cuba, vinovat fără vină, mereu lovită de revolta naturii dezlănțuite

În ultimii 16 ani, Republica de Cuba a fost afectată serios, cu daune de miliarde de dolari SUA, de 13 uragane sau cicloane, care au distrus provincii sau insule aparţinând acestui stat. Fenomenele naturale care au afectat insula au fost mai multe, inclusiv ploile torenţiale sau vântul puternic care izbucnesc din senin, mai ales în perioada august-noiembrie, când este sezon de ploi şi se aşteaptă cicloane sau uragane. În cei 16 ani despe care vorbeam, cubanezii au fost loviţi de 13 uragane între categoria IV şi V, care fie au distrus provincii, fie au afectat toată ţara.

În 4 noiembrie 2001, Uraganul Michelle (categoria IV) a răvăşit cam toata insula, în 2004, pe 13 august, timp de o zi, Uraganul Charley (categoria IV – cu un vânt de o intensitate de 214 km/oră) intră în Cuba şi răvăşeşte totul în calea lui, iar la o lună distanţă, timp de patru zile, între 10 şi 14 septembrie i-a urmat Uraganul Ivan (categoria V), care a aruncat apa din ocean pe străzile din Havana şi la o înălţime de 6 metri. Anul următor, între 8-9 iulie, Uraganul Denis umple străzile capitalei cubaneze şi pe cele din provinciile importante cu „râuri” de apă şi de 5 metri. În acelaşi an, între 21-24 octombrie, are loc şi „vizita” Uraganului Wilma (categoria V), care a împins apa din ocean la mai mult de 3 kilometri pe uscat.

Anul 2008 a adus şi el două fenomene meteo extreme, respectiv Uraganul Gustav (categoria IV – cu o intensitate a vântului de 350 km/oră) pe 30 august şi Uraganul Ike – pe 8 septembrie (categoria IV), care a afectat toată ţara. Tot în 2008, traversează rapid insula, cu direcţia Florida Uraganul Paloma, fără a provoca daune, măturând doar litoralul. În 2012, pe 25 octombrie, un ciclon de categoria a III-a, Sandy, loveşte în plin partea orientală a ţării, respectiv provincia Santiago.

În 2016, timp de 18 ore – în 4 octombrie, întreagă Cuba a fost la „dispoziţia” Uraganului Matthew (categoria IV). Urganul Irma a ţinut 18 ore în noaptea de 11 spre 12 septembrie 2017. A generat evacuarea a circa un milion de persoane, dintre care şi câteva mii de străini, a mobilizat aproape tot personalul medical, pompierii, serviciul de livrare de apă potabilă şi alimente de bază, precum şi poliţia. Companiile aeriene care şi-au anulat zborurile au emis alte bilete pentru perioada de când şi-au reluat cursele, fără a percepe vreun comision, iar turiştii mutaţi au beneficiat de tot felul de facilităţi.