Cum adică „nu mai aparține familiei”? Paradoxul Fundației Țiriac și „pensionarea” miliardarului

Ion Țiriac declară cu un oftat că e „trist” să mai fie la birou la vârsta lui, mai ales că i-a predat frâiele afacerilor fiului său, Alexandru Ion Țiriac. Mai mult, fostul tenismen subliniază că averea de 2,1 miliarde de euro și celebra colecție de mașini au fost donate Fundației Țiriac, nemaifiind, tehnic, „proprietatea familiei”. Totuși, o privire atentă dincolo de discursul public dezvăluie o realitate mult mai nuanțată.

Cine conduce, de fapt, Fundația Țiriac?

Declarația privind renunțarea la proprietate este corectă din punct de vedere juridic și fiscal, însă controlul și viziunea rămân ancorate ferm în cerc restrâns:

• Consiliul Director și Managementul: Fundația este administrată de un consiliu în care membrii familiei (în special fiul său, Ion Alexandru Țiriac) și colaboratorii de încredere dețin controlul decizional absolut.
• Succesiunea Controlului: Deși activele au fost transferate entității juridice non-profit pentru a preveni fragmentarea averii și pentru a beneficia de un regim de protecție patrimonială pe termen lung, direcția strategică, alocarea bugetelor și proiectele (cum este şi patinoarul din Complexul de la Noua – Braşov) sunt stabilite tot de familia Țiriac.
• Autonomia Finanțării: Trecerea colecției auto și a activelor sub umbrela fundației garantează că nicio ofertă externă – oricât de tentantă – nu va dezmembra patrimoniul, păstrându-l intact sub tutela numelui de familie.

Declarațiile lui Ion Țiriac despre prezența sa la birou reflectă mai degrabă stilul de viață al unui fondator care nu se poate detașa complet de propria moștenire, chiar și după predarea oficială a ștafetei. Familia nu mai deține averea pe persoană fizică, dar continuă să administreze imperiul cu o mână de fier.