CTP, despre scandalul de la Spitalul Sf. Pantelimon

CTP, despre scandalul de la Spitalul Sf. Pantelimon

Vestea arestării a două doctorițe de la Spitalul Sfântul Pantelimon a șocat întreaga societate. Cei doi medici sunt acuzați că au acționat „cu intenţia de a suprima viaţa pacientului”, potrivit procurorilor. Jurnalistul Cristian Tudor Popescu analizează într-o pe Facebook scandalul morților de la Spitalul Sf. Pantelimon, în care două doctorițe sunt acuzate de omor calificat, sugerând că motivul din spatele acțiunilor lor ar putea fi „eficientizarea”.

Comentariul se intitulează „Doamnele cu Coasa și Ballastexistenzen”.
„Cele întâmplate la spitalul Sf. Pantelimon din capitală sunt o lovitură psihologică cruntă pentru breasla medicală din România. Acum nu mai e vorba de și așa mult prea multele cazuri de malpraxis, în cauză este uciderea cu intenție a pacienților de către medici. Dacă Justiția le va găsi vinovate pe cele două doctorițe, atunci apare o întrebare grea: ce anume le-a determinat să facă așa ceva?”, a scris Cristian Tudor Popescu.
CTP se întreabă ce i-a determinat pe medici să recurgă la asemenea acte, considerând că poate fi vorba despre o mentalitate distorsionată de eficiență.

„M-am interesat: nu câștigă bani în plus în funcție de „rulajul” morți-vii în secțiile ATI. Nu sunt felicitate și promovate pentru că fac economii la noradrenalină. Atunci? Răspunsul cred că se află în spatele cuvântului „eficientizare”. Au decis doamnele doctor, la un spital de stat, că bolnavii în stare gravă nu e eficient pentru societate să mai fie ținuți în viață. Prin urmare, le-au redus de zeci de ori dozele de „Nora”, ceea ce i-a omorât rapid și în număr considerabil. N-au menționat operațiunea în fișele medicale, cifrele rămânând doar în memoria injectomatelor, unde le-au găsit procurorii – Doamnele cu Coasa erau perfect conștiente de ilegalitatea ucigașă pe care o comiteau. Dar, „eficientizau”…”, adaugă jurnalistul.
CTP compară metoda doctorițelor de a reduce dozele de medicamente vitale pentru a grăbi moartea pacienților cu practici similare din perioada nazistă, referindu-se la „Aktion T-4”, un program de exterminare a pacienților cu boli cronice și afecțiuni psihice.

„Nu altfel au procedat doctori ai celui de-al treilea Reich. Începând din 1939, naziștii în halat alb au hotărât că pacienții cu boli cronice handicapante și cu afecțiuni psihice „nu are rost, este inutil să mai trăiască”. Acțiunea a avut inițial și un titlu oficial, „Aktion T-4”. Mai întâi, pacienților etichetați li se reducea tratamentul, până la suprimare. Apoi, s-a decis pe față cine trebuie să moară, cei selectați fiind injectați letal sau gazați.

Peste 200.000 de bolnavi au fost exterminați astfel, înainte ca, în fața creșterii valului de critici publice, Hitler să ordone oprirea programului de „eficientizare” a populației Germaniei și Austriei. Lichidarea „Ballastexistenzen” a continuat însă, în secret, până la căderea regimului nazist. Mă gândesc că Doamnele cu Coasa simțeau probabil o plăcere specială în a trimite la moarte oameni aflați la cheremul lor, mult mai intensă decât în a-i ține în viață…”, concluzionează jurnalistul.