Crestinii praznuiesc astazi Adormirea Maicii Domnului (Santa Marie Mare)

Fiind o sarbatoare „de intristare”, se recomanda ca Mariile sa isi serbeze onomastica in 8 septembrie
Astazi, toate Bisericile Apostolice praznuiesc „Adormirea Maicii Domnului”, sarbatoare ce a inceput in ajun cu Prohodul Maicii Domnului si fost precedat in Biserica Ortodoxa de un post de doua saptamani, intrucat Sfanta Fecioara Maria Nascatoarea de Dumnezeu este cea care a reprezentat un nou prilej de practica ascetica si exigenta morala. Fiind o sarbatoare „de intristare” se recomanda ca femeile care poarta numele de Maria sa amane serbarea onomasticii pentru 8 septembrie, cand este praznicul Nasterii Maicii Domnului. „Adormirea Maicii Domnului” este ultima, cronologic, din cele patru sarbatori mariologice, care incheie ciclul mai larg al praznicelor imparatesti din Biserica Ortodoxa si anticipeaza sfarsitul calendarului liturgic (31 august). Cunoscuta popular si sub numele de „Santa Marie Mare” este si cea mai veche dintre sarbatorile mariologice. Originea ei se afla in Biserica primara si a fost dintru inceputuri legata de cultul mortilor si cinstirea sfintilor. Traditia consemneaza ca Maica Domnului, la varsta de 63 de ani, s-a retras in Gradina Ghetsemani din Ierusalim, pregatindu-se pentru marea trecere spre vesnicie, in urma unui mesaj dumnezeiesc al Arhanghelului Gabriel. Incaperea a fost luminata de prezenta Mantuitorului Hristos care a luat cu Sine sufletul Maicii Domnului. Iconografia bizantina a ipostaziat momentul intr-un mod foarte original, reprezentand sufletul neprihanit al Fecioarei sub chipul simbolic al unui nou nascut pe care Mantuitorul il poarta in bratele sale. Evenimentele ulterioare se desfasoara dupa scenariul hristologic binecunoscut: punerea in mormant, invierea si inaltarea la cer cu trupul a Maicii Domnului. Scenariul nu este actualizat intamplator, ci intareste directiile esentiale ale eshatologiei crestine. Analogia cu Sfantul Apostol Toma, care de data aceasta nu va mai rata minunea si certitudinea Inaltarii la cer a Maicii Domnului, este frapanta. Necesitatea cinstirii Maicii Domnului a fost explicata dogmatic in Sinodul al II-lea Ecumenic de la Efes (431), cand a avut loc condamnarea ereziei nestoriene. Potrivit acesteia, in Logosul Intrupat exista doua persoane distincte, cu firi distincte, care se manifesta ierarhic separat. De aceea, Nestorie a negat calitatea Maicii Domnului de „Nascatoare de Dumnezeu” (Theotokos), acceptand-o numai pe acea „Nascatoare de om” (Antropotokos), cel mult „Nascatoare de Hristos” (Hristotokos). Sfantul Chiril al Alexandriei a definit doctrina despre unirea celor doua firi in persoana unica a Logosului si a trasat liniile fundamentale ale doctrinei mariologice. Traditia mentioneaza ca in timpul lucrarilor sinodale, in tensiunea disputei, Insasi Maica Domnului s-a aratat intr-o ampla vizi- une, inconjurata de heruvimi si serafimi care cantau Axionul Nascatoarei de Dumnezeu.