Confruntarea dintre lumi si salvarea prin iluzie

Pe scena Salii Mari a Teatrului „Sica Alexandrescu”, in cadrul Festivalului de Dramaturgie Contemporana, marti a urcat Teatrul Mic din Bucuresti cu piesa „Cum gandeste Amy” de David Hare, in regia Catalinei Buzoianu.
Dramaturgul englez urmareste destinul unei mari actrite, care are in grija o soacra batrana si este lovita de soarta prin casatoria fiicei sale Amy cu un tanar ambitios care face cariera in lumea mediatica prin mijloace mai putin ortodoxe pe care si le justifica frenetic, pentru ca, dupa nasterea a doi copii, sa-si paraseasca sotia, ce va muri in urma unui atac cerebral. Dincolo de aceasta drama existentiala, artista, la sfatul unui apropiat, intra intr-un joc piramidal care da faliment si este astfel in situatia de a plati cu toate veniturile sale pana la sfarsitul vietii. Cu toate aceste, nu inceteaza sa joace roluri, iar finalul o gaseste pasind spre scena, alaturi de un tanar emul, semn al perpetuarii credintei in arta adevarata, care da forta de a supravietui.
Catalina Buzoianu reuseste la superlativ, cu multa eleganta, finete, discretie si profunzime, sa construiasca un spectacol minunat, plin de tensiune pe tot parcursul discursului scenic, exploatand cu o subtila lectura psihologica relatiile conflictuale dintre personaje si din interiorul acestora. Intre cele doua extreme: Esme, dedicata cu intreaga fiinta teatrului ca existenta paralela prin fictiune si ca sansa de a se salva, si Dominic, refuand teatrul ca o arta a lumii contemporane, sta Amy, care se vede prinsa in hatisul disputei dintre cele doua lumi. Regizoarea stie sa scoata in fata confruntarea dramatica dintre mentalitati si crezuri ale diverselor generatii; in planul indepartat asaza soacra, imagine a decrepitudinii, ale carei legaturi cu lumea se rup in timp, iar in prim-plan aduce inclestarea varstei mature cu tineretea. Valeria Seciu (Esme) are harul sa compuna un personaj complex, intr-o interpretare sincera si naturala ce traduce cu fidelitate zbuciumul interior, confera delicatete si fragilitate eroinei, dar transmite si fermitatea increderii in nobletea spiritului si superioritatea artei. Remarcabile sunt scenografia functionala, sugestiva prin limbajul obiectelor si al imaginilor scenice, realizata de Dragos Buhagiar si muzica lui Tom Brandus.