Cei doi srilankezi din Ditrău ar putea fi angajați la BRAȘOV

Antreprenorul ieşean Ştefan Mandachi, proprietar al unui grup de restaurante şi cunoscut că a inaugurat simbolic un metru de autostradă (într-un protest #șîeu), a declarat că a fost profund dezamăgit când a văzut ce se întâmplă în Ditrău şi a decis imediat să-i angajeze pe cei doi brutari din Sri Lanka în restaurantele sale, mai ales că, în Braşov, are cetăţeni srilankezi. Omul de afaceri a dezvăluit pe Facebook cât costă să aduci muncitori străini în România şi de ce preferă să lucreze cu românii, pe lângă faptul că e mai ieftin. Postarea i-a fost ștearsă, fără nici o explicație, dar a reușit s-o reconstituie pe blogul său.

„Mi se pare ciudat pentru o ţară din secolul 21, că nu trăim în epoca feudală să se întâmple ce s-a întâmplat în România. (…) Am văzut un val de toleranţă în România pe cazul acesta. Nu ar trebui scos în evidenţă faptul că suntem intoleranţi. Europa trebuie să vadă că suntem toleranţi, nu un popor aberant. Eu am depus toate diligenţele şi am făcut toate procedurile pentru recrutare. Nu e un act eroic, că eu vreau să aduc doi oameni la mine în firmă, în condiţiile în care eu am nevoie de forţă de muncă şi am srilankezi care lucrează în Braşov de mult timp. Ceea ce mi se pare important este ca toţi să fim solidari pentru o cauză ca să nu cumva să devieze în alte contexte rasiste”, a spus Ştefan Mandachi.

Întrebat cum au fost primiţi angajaţii săi de către comunitatea din Braşov, dar şi cum văd ei situaţia celor din Ditrău, Mandachi a spus că în Braşov au fost bine primiţi şi speră ca angajaţii săi să fie mulţumiţi.„Nu am apucat să vorbesc cu băieţii angajaţi în Braşov, din Sri Lanka, dar ştiu că avem şi oferim condiţii bune de muncă, la fel ca şi pentru români. Nu am vorbit cu ei, nu ştiu poziţia lor (în legătură cu cazul din Ditrău – n.r.) şi sper să nu fie prea inflamaţi. Angajaţii din Braşov au reacţionat foarte bine când au venit băieţii din Sri Lanka. Chiar am întrebat care e situaţia lor, nu acum, ci atunci. Am întrebat mai mult din curiozitate”, a mai spus Mandachi.

Postarea de pe blog a antreprenorului este o reacție virulentă la un comentariu de pe facebook:  „O prietenă mi-a trimis o zgârietură de pe facebook, mâzgâlită de un puchios anonim: «normal că somalezii și sri-lankezii acceptă așa ceva (adică salarii mici) de la patronii de căcat care nu oferă salarii decente».: „ Mandachi contrazice însă aceste afirmaţii şi susţine că, de fapt, este scump să aduci angajaţi străini. „Bă boule, ieși la tablă! Tu știi cât costă să aduci UN SINGUR cetățean străin să lucreze într-o companie românească? Nu ştii, că tai frunze la câini! 1. Intermedierea, care poate varia între 1.400 euro şi 2.500 euro 2. costul propriului angajat care se ocupă de recrutare (selecţia consumă uriaşe cantităţi de timp pentru resursele umane, care lucrează pe bani, nu pe surcele) 3. închiriere apartament + utilităţi 400 euro/ lună (eu atât plătesc pentru ei în Braşov, dar pot sta mai mulţi în el) 4. taxă permis şedere la imigrări, 100 euro (numai când ştii că trebuie să suni la «imigrări», te apucă transpiraţiile) 5. aviz de muncă de la imigrări, 100 euro 6. avion, 500 europeni (nota red. – euro) 7. training pentru că nu cunosc o boabă de română 8. acomodare etc.”, arată Mandachi.
El susţine că „evident” că îşi doreşte să lucreze cu români. „E mult mai ieftin şi rămân şi cu bani în portofel. Toate liniuţele de mai sus nu se aplică dacă lucrezi cu români. Dar de unde să-i luăm dacă Statul român i-a alungat şi acum ne pune bir, ca să nu-i putem recupera şi repatria? Dacă Statul ar introduce o politică naţională de repatriere, banii ăştia ar putea ajunge tot la români. E stresant şi complicat să integrezi un străin să lucreze printre români”, spune antreprenorul.
Mandachi mai susţine că îl înţelege şi pe patronul din Ditrău care „trece şi el prin chinurile clasice ale angajatorului român: se trezeşte că n-are cu cine lucra, vede şi el în ce hal au adus toate guvernele piaţa forţei de muncă din România”. „Eu din vreo 600 angajaţi, am doar trei srilankezi, care lucrează în Braşov. Nu-i cunosc încă. N-am ajuns în Braşov de aproape un an. Ştiţi de ce? Pentru că am îmbătrânit pe drumul dinspre Bacău-Oneşti-Braşov cu 40 km/h, printre văi, dealuri şi curbe. Da, ştiu că asta nu mai contează… Băieţii sunt harnici şi n-au avut nici o reclamaţie până azi. Directorul general, Gabriel Melniciuc, mi-a spus că unul chiar merită avansat şef şi că le va da gratuit tuturor meditaţii de limba română”, spune Mandachi.