Brașovul produce zăpadă artificială cu apă potabilă. Costurile reale și miza FOTE 2027
Lacul de acumulare Ruia din Poiana Brașov, principala sursă pentru alimentarea tunurilor de zăpadă de pe domeniul schiabil, este umplut cu apă din rețeaua publică a orașului. Confirmarea a venit de la primarul George Scripcaru, care a precizat că este vorba despre apă potabilă, tratată, identică cu cea care ajunge la robinetele brașovenilor.
„În prezent, noi pompăm apă pentru lacul din munte din oraș, pe rețea. Sunt cheltuieli foarte mari. Pompăm apă din rețeaua publică a orașului, pe care o plătim. Este apă prelucrată, pentru că apa care ajunge la tunurile de zăpadă, dacă are impurități, creează probleme și acestea nu mai sunt eficiente. Nu este apă industrială, este apă pe care o consumăm la chiuvetă. Este apă de băut și are un alt cost”, a declarat edilul conform Braşov Metropolitan.
Declarația schimbă fundamental percepția asupra modului în care este susținut sezonul de schi în lipsa ninsorilor naturale.
Municipiul Brașov și zona metropolitană sunt alimentate din acumularea Lacul Tărlung, iar în 2024 seceta a adus rezervele la un nivel critic. În acest context, folosirea apei potabile pentru producerea zăpezii artificiale devine nu doar o chestiune de cost, ci și una de siguranță a resursei.
Analiza economică: cât costă, de fapt, zăpada artificială
Producerea zăpezii artificiale presupune un consum foarte mare de apă. În medie, pentru un strat de aproximativ 30 cm de zăpadă pe un hectar de pârtie sunt necesari aproximativ 1.000-1.200 metri cubi de apă.
Raportat la suprafața domeniului schiabil din Poiana Brașov și la necesarul unui sezon cu precipitații reduse, consumul poate ajunge la zeci de mii de metri cubi. La un tarif mediu al apei potabile (apă + canalizare) de ordinul câtorva euro pe metru cub, doar factura pentru apă poate urca spre câteva sute de mii de euro într-un sezon dificil.
La această sumă se adaugă costurile cu energia electrică pentru pomparea apei din oraș până în munte, funcționarea instalațiilor și mentenanța echipamentelor. În anii cu temperaturi oscilante și perioade lungi fără ninsoare, costul total al producerii zăpezii artificiale poate ajunge la nivelul a aproape un milion de euro sau chiar mai mult.
Din punct de vedere economic, diferența dintre folosirea apei potabile și alimentarea dintr-o sursă naturală dedicată este majoră. Un lac alimentat din izvoare ar presupune o investiție inițială consistentă, dar ar reduce cheltuielile recurente și presiunea asupra bugetului local.
Legătura directă cu FOTE 2027
Construirea unui al doilea lac de acumulare este inclusă în planul de investiții pentru Festivalul Olimpic al Tineretului European, eveniment sportiv de amploare pe care Brașovul îl va găzdui în 2027.
Pentru organizarea unei asemenea acţiuni internaționale, asigurarea stratului de zăpadă devine o obligație. Fără infrastructură sigură și resurse dedicate, riscul organizatoric și financiar ar fi considerabil.
Primarul a precizat că a fost identificat un amplasament pentru noul lac, într-o zonă cu izvoare permanente, că documentațiile de urbanism sunt elaborate și că nu este necesară scoaterea terenului din fondul forestier.
„Am identificat o sursă care ne dă posibilitatea să luăm în calcul construirea unui al doilea lac, în munte, în Poiana Brașov, pentru a avea resursă în plus, pentru orice eventualitate. Chiar și în afara competiției, este foarte utilă și necesară”, a declarat George Scripcaru.
În realitate, FOTE 2027 funcționează ca un accelerator al unei decizii strategice. Brașovul trebuie să aleagă între continuarea folosirii apei potabile pentru pârtii, cu costuri mari și vulnerabilitate în perioadele de secetă sau investiția într-o infrastructură separată, capabilă să susțină pe termen lung domeniul schiabil din Poiana Brașov fără a pune presiune pe rezervele orașului.
Acest material este proprietatea site-ului Mytex.ro si poate fi preluat pe site-ul dvs doar cu citarea sursei prin afisarea linkului catre articolul din site-ul mytex.
