BRAȘOV. „Ziua care nu se uită”, celebrată toată ziua. Doar să doriți

BRAȘOV. Legea „15 Noiembrie 1987”, „sabotată” chiar în primul an de aplicare. Totuși… (VIDEO)

A 32-a ediţie a Crosului 15 Noiembrie se va desfăşura anul acesta într-un format restrâns. Conducerea Asociaţiei 15 Noiembrie 1987 nu a vrut să piardă continuitatea celei mai vechi competiţii de atletism din România, care s-a desfăşurat fără întrerupere din 1990. „Noi am hotărât să alerge doi oameni de-ai noştri, din asociaţie, doi seniori, respectiv unul de 68 de ani şi altul de 64 de ani, numai că, zilele trecute, unul a fost depistat cu COVID şi nu mai poate să alerge, astfel că va fi înlocuit de maratonistul care a alergat anul trecut pentru noi”, a precizat Marius Boeriu, preşedintele Asociaţiei 15 Noiembrie 1987.

Aureliu Bejenariu (foto 3, dreapta), membru al Asociaţiei 15 Noiembrie 1987 şi George Cojocaru (foto 3, stânga), atlet amator braşovean, vor lua startul la ora 11:45 din dreptul fostei Secţii 440 (Parcul Industrial Roman), locul unde s-a aprins scânteia revoltei anticomuniste. Apoi, se vor deplasa pe carosabil, pe o singură bandă de circulaţie, în sensul de mers spre centrul oraşului, fiind încadraţi permanent de 2 echipaje de Poliţie (înaintea şi înapoia lor) şi de alergători voluntari (în lateral, în stânga, respectiv dreapta lor).  
Traseul va fi următorul: Start/ Roman SA – Strada Poienelor – Calea Bucureşti – Spitalul Judeţean – Spitalul Astra – Bulevardul 15 Noiembrie – Giraţia „Trei Alimentare” – Bulevardul 15 Noiembrie (Centrul Civic – Biserica de Lemn – Hidromecanica – Tribunalul Braşov – Spitalul CFR – Sala Patria – Teatrul „Sică Alexandrescu”) – Sosire/ Prefectură. Până la sensul giratoriu de la „Trei Alimentare” se va alerga pe sensul de circulaţie normal, iar de acolo mai departe, până la sosire, se va intra pe contrasens, pe o singură bandă. La finalul traseului se va organiza şi o mică festivitate de premiere.

De asemenea, la troiţa de la Spitalul Judeţean se vor putea depune coroane în memoria celor care au căzut în lupta împotriva comunismului, însă fără vreo ceremonie. „Pe parcursul întregii zile de 15 noiembrie, cei care doresc să aducă un omagiu celor care nu mai sunt dintre novembrişti o pot face. Noi o să fim acolo, cu o parte dintre membrii noştri, începând cu ora 11.00”, a mai spus Marius Boeriu.

Începutul sfârșitului

15 Noiembrie 1987 este „ziua care nu se uită”, ziua care a reprezentat începutul sfârșitului pentru regimul comunist. Cu durerea că „nu”-ul dispare pe zi ce trece, este titlul cărții „Ziua care nu se uită. Revolta brașovenilor din 15 Noiembrie 1987”, realizate de istoricii Marius Oprea și Stejărel Olaru, ce cuprinde mărturii integrale ale participanților la Revolta anticomunistă de la Brașov. Titlul a pornit de la fraza repetată de aproape toți „novembriștii”: „Nu am să uit cât voi trăi…”. Și nu doar bătăile, anchetele, persecuțiile, tortura fizică și psihică, dar și momentele sublime, frenezia pe care o dă sentimentul, trăit pentru prima oară, că ești un om pe deplin liber.
Totul a început din seara de 14 noiembrie 1987. Muncitorii din schimbul 3, de la uzina „Steagu Roşu” opreau lucrul, după ce au văzut fluturaşii de salariu. Iar aveau reţineri pe salariu şi erau mulţi care plecau acasă cu foarte puţini bani. Magazinele erau goale mai tot timpul, cozile la alimente se formau în creierii nopţii pentru a prinde mai nimic, energia electrică şi gazul erau date cu porţia. Era planul iniţiat cu câţiva ani înainte, de Ceauşescu, de reducere a datoriei externe, pe care-l simţeau românii de rând până în măduva oaselor. Peste toate era frica în stare pură, teroarea. A spune ceea ce gândești, a îndrăzni să crâcnești, să-ți spui nemulțumirea echivalau cu sinuciderea. Pe acest fond, muncitorii braşoveni primeau fluturaşii cu salariile reduse. Au decis, spontan, să nu mai lucreze şi au cerut explicaţii conducerii întreprinderii, dar au primit unele neconvingătoare sau amenințări. La ora 7 a venit schimbul 1. Nemulţumirile au luat amploare. Mânaţi de lipsuri, muncitorii s-au organizat şi au plecat spre centrul oraşului, spre Judeţeana de partid (sediul Comitetului Județean al PCR, actualul sediu al Prefecturii și al Consiliului Județean). Era şi ziua alegerilor atunci, la 15 noiembrie 1987. Pe drum, muncitorii îşi strigau revendicările sociale şi numeroşi braşoveni li s-au alăturat pe parcurs. La Spitalul Judeţean, revendicările sociale ale muncitorilor s-au transformat într-un protest împotriva regimului. Acolo au început muncitorii să strige „Jos comunismul!”, „Jos Ceauşescu!”, au spus „Tatăl nostru” şi tot acolo s-a cântat „Deșteaptă-te, române!”. Asta într-o vreme în care regimul nu dădea niciun semn că s-ar clătina. La Prefectură, au ajuns aproximativ 10.000 de oameni. Ei au dat jos afişele cu Ceauşescu, au ars portretul lui şi au expus belşugul de alimente pregătit pentru aparatul de partid, ce avea în sarcină alegerile: caşcaval, salamuri, dar şi fructe exotice pe care tinerii de pe atunci nici măcar nu le mai văzuseră.
În cele din urmă, a intervenit Securitatea. Au fost făcute sute de arestări şi au început anchetele şi schingiurile. Unii au fost atât de rău bătuţi de torţionarii lor, încât nu au mai fost recunoscuţi nici de familie. În cele din urmă au fost condamnaţi 61 de „huligani”, aşa cum îi numea regimul. Doar intervenţia din afara graniţelor a făcut să nu fie executaţi muncitorii. Regimul, însă, i-a deportat în alte oraşe.
Nici acum nu există o condamnare a torţionarilor „novembriştilor” şi asta e cea mai mare amărăciune a celor ce au avut de suferit atunci.

Pentru cei care vor să afle mai multe și pentru cei care vor să rememoreze, documentarul „Braşov 1987. Doi ani prea devreme”, realizat de Liviu Tofan, produs de Muzeul de Istorie Braşov şi de Televiziunea Română, prezentat acum patru ani, îl găsiți aici (varianta difuzată la TVR).