BRAŞOV. Viorica, femeia invizibilă

La 34 de ani unele femei au familie, au copii sau altele ating apogeul carierei. Altele, la aceeaşi vârstă au doar o lungă poveste din… stradă. Ele sunt fetele abandonate de părinţii naturali, crescute în centrele de plasament, unde, deşi, teoretic li se oferă toate condiţiile, viaţa este dură. Asta este pe scurt povestea Vioricăi Popa care, la cei 34 de ani cunoaşte doar Strada, unde şi-a petrecut cea mai mare parte a vieţii.

Povestea ei e povestea povestea multor copii abandonaţi: imediat după naştere a fost „uitată” în maternitate şi a fost crescută în mai multe centre de plasament. „Am fost în mai multe case de copii din judeţul Bacău. Am terminat clasa a XI-a la o şcoală ajutătoare”, îşi aminteşte Viorica. A ajuns în Braşov acum mai bine de 15 ani, fiind adusă împreună cu alte tinere din Bacău de un „binefecător” al viitorul lor.  Gara Brașov i-a fost casă ani buni, până când oamenii legii au alungat-o, pentru că devenise o pradă ușoară, iar viața ei, un calvar greu de suportat! Se spăla unde se spală locomotivele, ziarele erau prosoape, așternut și plapumă- „Nouă ani am am stat în Gara Braşov. Numai eu ştiu prin ce am trecut. Am fost umilită, abuzată fizic şi asta pentru câţiva lei şi mâncare… ”, spune Viorica.  D
În 2010 a ajuns la Asociaţia Catharsis, când nu mai putea merge. Ambele picioare îi erau umflate, acuza dureri insuportabile. Asociaţia l-a contactat pe chirurgul Radu Soare de la Spitalul Judeţean Braşov, care a operat-o la ambele picioare în etape diferite şi, într-un final, Viorica a fost vindecată. A devenit beneficiar permanent al Asociaţiei Catharsis, primind îmbrăcăminte, produse de igienă personală, dar s-a bucurat şi de consiliere psihologică şi juridică din partea specialiştilor.

„Este în pericol de excluziune socială!”

Pentru a o ajuta, spun reprezentanţii Asociaţiei Catharsis, chiar şi consilierul ministerial de acum doi ani, George Bogdan (Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale), a intervenit personal la Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Braşov, pentru a fi angajată. „A lucrat cu forme legale două zile, ca măturător stradal. Din nefericire, contractul de muncă a încetat, întrucât nu a corespuns nici măcar acestui post”, a declarat preşedinta Asociaţiei Catharsis, Azota Popescu.
Apoi, a mai spus reprezentanta Catharsis, a suferit de tuberculoză, are hepatita B şi în continuare se confruntă cu serioase afecţiuni de natură psihică (tulburări mixte de personalitate). Are şi astm bronşic, care din pricina lipsei medicaţiei nu mai este tratat în prezent. „Are stări depresive, vorbeşte singură pe stradă, este stigmatizată şi marginalizată social, adoptând un comportament şi o vestimentaţie puternic masculinizate. Anii trec și Viorica alunecă tot mai mult în prăpastie, fără să-i pese cuiva… excluziune socială în toată regula”, a continuat Popescu.
A fost cazată la Centrul pentru Persoane Fără Adăpost din Braşov, apoi la Centrul de Persoane fară Adăpost de la Tărlungeni, după care a fost internată la Unitatea Medico-Sanitară de la Sânpetru, arondată Spitalului de Pneumoftiziologie Braşov. Vreo două luni a stat, alături de alte persoane aflate în situaţi ei, într-un bloc insalubru din cartierul Craiter. „Din când în când, la Centrul persoanelor fără adăpost Brașov și Tărlungeni, Viorica a simțit căldura pereților și aburul mâncării, al cărei gust îl pierduse de multă vreme… Am internat-o la Spitalul Județean când nu-şi mai putea mişca picioarele umflate ca nişte butuci. Avea tromboză şi doctorul Soare a pus-o pe picioare. Am internat-o la Spitalul Mârzescu şi doamna doctor Chiriacescu a făcut tot ceea ce i-a stat în putință dar era prea târziu… hepatita netratată la timp s-a cronicizat. Am internat-o la Spitalul de la Stejeriş, unde era fericită că are căldură, apă caldă şi mâncare… Am internat-o și la Spitalul de la Sânpetru, de unde a plecat când îi era destul de bine. Disprețul celor din jur, toți victime ale nepăsării, a fost ultima picătură care i-a otrăvit sufletul. A fost dată afară și de la adăposturile de noapte…”, mai spune preşedinta Catharsis.

Înapoi în stradă

A fost dată afară de la centrul persoanelor fără adăpost Brașov cu o lună în urmă. De atunci, aleargă pe străzi toată ziua, flămândă, murdară și doarme pe unde apucă. De câteva zile, s-a cuibărit sub scara de lângă sediul Catharsis.
Împreună cu alți tineri proveniți tot din sistem, aleargă de dimineața până seara, iar la lăsarea întunericului, se ascunde, de frig și frică, acolo, unde zdrențele de la container îi țin de cald… În prezent, locuieşte sub cerul liber. Averea ei, spune Azota Popescu, „trei valize, un rucsac şi un lighean sunt depozitate la sediul nostru. Fumează chiştoace, este dependentă de aurolac şi, când are ocazia, consumă alcool. Am încercat să o cazăm în centrele în care a locuit, însă fără succes. Ori ni se spune că nu sunt locuri, ori ni se răspunde, direct, că nu mai este primită datorită comportamentului pe care l-a adoptat pe timpul şederii, că respectă regulile că este dependentă de alcool sau că este agresivă verbal”.   

Cine poate face ceva pentru ea?

Aşadar, acum, Viorica nu are unde locui, nu are ce să mănânce, nu are posibilitatea să urmeze tratamentele şi nu are posibilitatea să-şi cumpere mâncare. Cât despre igienă şi haine curate… „Este inuman ceea ce se întâmplă… Strada este casa ei și a celor ca ea, care au ajuns în aceeaşi situație prin «grija neobosită» a guvernelor succedate la putere în ultimii 25 ani – singurul responsabil pentru viața orfanilor români. Viorica nu este un caz singular. Drama ei este drama copiilor abandonați de care mama și statul român se fac vinovați! O cunoaşte tot Braşovul… şi totuşi nu o cunoaşte nimeni… Viorica este nimeni. Este invizibilă… Suferința, umilința, foamea, mizeria, traumele fizice, psihice, emoționale nu pot fi măsurate … Viorica NU ar fi ceea ce este, NIMENI, dacă, copil fiind, ar fi fost adoptată! Nu a avut acest noroc, în schimb, ghinionul o urmărește peste tot, de când a părăsit sistemul. Cine poate face ceva pentru a-i schimba viața?”.