BRAȘOV. Screening oftalmologic gratuit și „Cină pe întuneric”

Două manifestări vor marca, la Braşov, Ziua Mondială a Bastonului Alb, care se sărbătoreşte în 15 octombrie. Acțiunea de screening oftalmologic are ca obiectiv depistarea precoce a tulburărilor de vedere şi va avea loc în incinta complexului comercial Coresi, între orele 13.00-16.00. O a doua acţiune este una caritabilă, o „Cină pe întuneric” care  va fi organizată la restaurantuI Stradivari, începând cu ora 18.00. La „Cina pe întuneric”, totul se va desfăşura fără lumina şi invitații vor fi serviți de către persoane pentru care întunericul a devenit obişnuinţă. Aceasta are ca scop conştientizarea participanţilor, în special, dar şi opinia publică în general, în legătură cu problemele semenilor noştri lipsiţi de vedere, iar pe de altă parte scopul este de a sprijini proiectele Asociaţiei reprezentative a nevăzătorilor şi a celor cu deficienţe de vedere din judeţul Braşov.

Ziua Mondială a Bastonului Alb

Bastonul alb nu este numai un instrument care permite dobândirea independenţei, ci este şi un simbol care îi reprezintă pe cetăţenii nevăzători din societatea noastră. Pentru a marca numeroasele realizări ale nevăzătorilor şi slab văzătorilor şi pentru a recunoaşte rolul bastonului alb în creşterea independenţei de mişcare, se sărbătoreşte în fiecare an la 15 octombrie „Ziua bastonului alb”. Astăzi, el are rol atât de instrument ajutător, cât şi de simbol pentru nevăzători, dar nu a fost aşa întotdeauna. De-a lungul istoriei, bastonul, ciomagul şi băţul au fost instrumente ajutătoare în deplasarea nevăzătorilor şi slab văzătorilor. Din timpurile biblice se ştie că măciuca (bâta, bota) ciobanilor era folosită ca instrument ajutător în călătoriile solitare. Nevăzătorii foloseau aceste instrumente pentru a-i avertiza asupra obstacolelor ivite în cale.

Evoluţia rolului bastonului alb

De secole nevăzătorii foloseau bastonul numai ca instrument ajutător în călătorii. Abia în secolul al XX-lea el a fost promovat ca simbol pentru a avertiza lumea că purtătorul este nevăzător. Acest rol nou jucat de bastonul alb îşi are originea în perioada dintre cele două războaie mondiale, începând din Europa şi apoi răspândindu-se în America de Nord. James Biggs din Bristol susţinea că el a inventat bastonul alb în anul 1921. În urma unui accident care l-a costat vederea, artistul a trebuit să se adapteze la noul mediu. Simţindu-se ameninţat de creşterea rapidă a traficului de maşini din jurul casei sale, Biggs a hotărât să-şi vopsească bastonul în alb pentru a fi văzut mai uşor de către şoferi. Nu au trecut zece ani şi bastonul alb şi-a făcut prezenţa în societate. În februarie 1931, Guilly d’Herbemont a lansat o mişcare naţională privind folosirea bastonului alb de către nevăzătorii francezi. Campania fiind mediatizată pe larg în ziarele englezeşti, ea a fost adoptată şi de Marea Britanie. Acţiunea a fost sponsorizată de cluburile Rotary. În mai 1931 BBC a sugerat în emisiunile sale să li se dea nevăzătorilor un băţ alb care să fie recunoscut pe plan universal ca simbol indicând faptul că persoana respectivă are deficienţe de vedere. Introducerea bastonului alb în America de Nord i se atribuie Clubului Internaţional Lions. În 1930, un membru al clubului privea un nevăzător având un baston negru, care încerca să traverseze o intersecţie foarte aglomerată. Realizând că bastonul negru nu este prea bine văzut de şoferi, clubul Lions a decis să vopsească bastonul în alb pentru a fi cât mai vizibil pentru conducătorii auto. În 1931, Clubul Internaţional Lions a început un program naţional în SUA de promovare a utilizării bastonului alb de către nevăzători. În anii `20-`30 nevăzătorii mergeau ţinând bastonul diagonal în faţa lor într-o poziţie fixă. Astfel, bastonul alb îşi asuma rolul de simbol care identifica pe nevăzători. Dar atunci când veteranii orbi din al doilea Război Mondial s-au întors în America, forma şi modul de utilizare a bastonului alb au fost iar schimbate, în încercarea de a-i ajuta pe veterani să se reîntoarcă la o viaţă activă. Doctorul Richard Hoover a realizat metoda folosirii „bastonului lung” sau metoda „Hoover” de mers cu ajutorul bastonului alb. Aceste bastoane au fost proiectate pentru a fi utilizate ca nişte instrumente de mobilitate şi s-a revenit astfel la rolul lor anterior, dar s-a păstrat şi rolul simbolic de indicator al independenţei de mişcare a nevăzătorilor.

Zeci de ani de luptă politică pentru recunoaștere

Prima ordonanţă specială privind bastonul alb a fost dată în decembrie 1930 în Peoria, Illinois. Ea garanta protecţia pietonilor nevăzători şi dreptul de trecere a străzii atunci când ţineau în mână un baston alb. În 1935 statul Michigan a desemnat bastonul alb ca un simbol vizibil pentru nevăzători. Pe 25 februarie 1936 s-a adoptat aceeaşi ordonanţă în oraşul Detroit. Pentru a se adopta noua ordonanţă, nevăzătorii, purtând bastoane albe, au demonstrat în faţa primăriei. În următorul an, Donald Schuur a scris un proiect de lege şi a propus-o spre adoptare statului respectiv. Legea oferea protecţie celor care foloseau bastonul alb pe timpul cât mergeau pe străzile Michigan-ului. Guvernatorul Frank Murphy semna această lege în martie 1937. Pe la începutul anilor 1960 mai multe organizaţii statale şi agenţii de readaptare, care ofereau servicii nevăzătorilor şi deficienţilor de vedere, au făcut presiuni asupra Congresului pentru a desemna ziua de 15 octombrie a fiecărui an ca „Ziua bastonului alb” în toate statele din SUA. Pe data de 6 octombrie 1964 Congresul a dat o rezoluţie, HR 753, autorizând preşedintele SUA să proclame ziua de 15 octombrie a fiecărui an ca fiind „Ziua bastonului alb”.
Ziua Internaţională a Nevăzătorilor, denumită şi Ziua Bastonului Alb, a fost instituită și de Organizaţia Europeană pentru Bunăstarea Nevăzătorilor, în anul 1993, la Varşovia.