BRAŞOV. „Revoluţie a fost până în 22, până la fuga lui Ceauşescu”

În 21 decembrie 1989, când era departe de a se întrevedea victoria, de la ICA Ghimbav porneau spre Braşov, pe jos, pentru dreptul la libertate și la un trai demn, aproximativ 1.000 de angajaţi ai acestei uzine. Au fost întâmpinaţi pe drum de militari înarmaţi, dar şi-au continuat, cu un curaj nebun, marşul. Mulţi au rămas peste noapte în jurul Comitetului Judeţean PCR (acum, clădirea Prefecturii şi a Consiliului Judeţean) şi abia a doua zi mii de braşoveni li s-au alăturat.

Evenimentul a fost marcat astăzi, când aproximativ 50 de angajaţi sau foşti salariaţi ai ICA Ghimbav, care se intitulează cu mândrie „revoluționari fără certificat”, și copii ai lor, au depus coroane de flori, au aprins lumânări și s-au recules la troiţa din faţa Prefecturii. Prezent ca în fiecare an la manifestări, Suba Arpad, lider sindical la IAR Ghimbav, îşi aminteşte de acele momente: „Am venit cu gânduri împărţite. Sunt sigur că cei care au murit nu sunt mulţumiţi de ce am realizat noi. Adică şi-au dat viaţa pentru un lucru care nu ştiu dacă este chiar aşa cum şi l-au imaginat ei. E ceva mai bine sau a fost ceva mai bine, dar putea fi şi mai bine. Nu considerăm că suntem revoluţionari. Ca să fim revoluţionari trebuia să fie cu adevărat o revoluţie, dar încă nu s-a demonstrat că a fost revoluţie sau lovitură de stat. Din partea sindicatului nu e nimeni revoluţionar şi toată lumea ştie că am fost acolo. Am mai spus-o, un eveniment istoric se celebrează în momentul declanșării lui, adică 21 decembrie la Brașov și la București”.

Aşa cum recunoaşte şi Suba Arpad, coloana de protestatari a fost condusă de Ioan Demi, pe atunci dispecer în secţia de reparaţii avioane. Din păcate, așa cum se întâmplă și în cazul „revoluționarilor cu patalama”, dintre care destui sunt impostori, și între cei care au înfruntat atunci cu curaj moartea pentru libertatea tuturor s-a ajuns la dezbinare. Ioan Demi și un grup mai mic au depus separat o coroană la Troiță, după ce au făcut un gest similar în curtea fabricii. „În 21 decembrie 1989, am aflat de evenimentele din Timişoara, ne-am adunat în mijlocul întreprinderii şi, dintre noi, a răsărit Ioan Demi, timişorean de origine, care ne-a spus să ne încolonăm şi să mergem în oraş. Am pornit în jur de 1.000 de oameni, dar în Braşov am ajuns mai puţini. Pe traseu, am încercat să convingem salariaţii altor uzine să ni se alăture, dar nu am reuşit”, îşi aminteşte liderul sindical, la fel rememorând faptele şi Demi, timişoreanul care a declanşat Revoluţia la Braşov, când încă Ceauşescu era la putere, iar riscurile erau enorme. „Ca în fiecare an venim şi depunem o coroană. Braşovul s-a alăturat Revoluţiei în 21 decembrie. În 20 Timişoara era declarată deja oraş liber de comunism şi asta celebrează şi acum. Pentru mine, cel care a scos fabrica de avioane în 21 decembrie, afirmaţiile procurorilor că tot ce a fost Revoluţie a fost până la fuga lui Ceauşescu, sunt doar o confirmare a ceea ce ştiu de 28 de ani. În 22 decembrie, la 12.09, ce a fost după venirea lui Iliescu, a fost altă problemă. Cum se numeşte ce a fost? Se numeşte diversiune şi noi ştim foarte bine că la Braşov cei mai mulţi au murit în noaptea de 22 decembrie. De ce să comemorez eu 22 decembrie? Revoluţie a fost până în 22, până la plecarea lui Ceauşescu. N-a mai existat revoluţie după 22 decembrie. Au existat victime”, ne spunea Ioan Demi, de câţiva ani, preşedinte al Asociaţiei Revoluţia 21 Decembrie Braşov.