BRAȘOV. Pasajele din Centrul Civic, de la mărire la decădere

Anost. Nu am găsit un alt cuvânt mai potrivit care să definească Centrul Civic din Braşov, deşi, cu trei decenii în urmă, pentru această zonă a fost gândit un proiect grandios, din care nu lipsea un hotel cu multe stele, dar şi restaurante de top, magazine de tot felul, centru pentru evenimente deosebite, parcări subterane, toate pentru… cetăţenii urbei.

De aici şi denumirea de Centru Civic, sugerat de conducerea proletară din epoca trecută. Încă de pe atunci se vorbea şi despre un tunel pe sub Tâmpa, stadiu la care a rămas până în zilele noastre. Acum, unora le place să numească zona: Centrul „business” al Brașovului.

La ora actuală, în zonă a fost amenajat Parcul Magnolia, înconjurat de câteva instituţii publice, o unitate bancară, o biserică de lemn şi câteva localuri. În rest, multe spaţii goale (ex. foto 2), cu anunţuri de închiriere pe geamuri. Din acest parc se poate pleca în trei direcții diferite prin pasajele subterane.

După cum îşi amintesc braşovenii care lucrau în domeniul construcţiilor înainte de anii ’90, după Revolta de la Braşov din 1987, conducerea PCR-istă a făcut un plan de dezvoltare a oraşului. Celor aflaţi în frunea municipiului la acea vreme le veneau ideile aproape peste noapte, iar parte dintre proiecte erau înfăptuite în câteva săptămâni, zile chiar în unele cazuri, iar uneori şi într-o noapte. În renumitele şedinţe operative de la ora 6.00 dimineaţa, unde conducătorii oraşului se întâlneau cu membrii marcanţi ai partidului din toate uzinele din oraş, ideile erau exprimate, iar reprezentanții întreprinderilor care dispuneau de resurse umane şi logistice veneau cu propunerea de concretizare. După o astfel de ședință a fost asfaltată o bună parte din covorul asfaltic care înconjoară acum Centrul Civic și parțial hidroizolația: într-o noapte, pentru că se anunțate vizita unui înalt demnitar de la București.

Fântână arteziană, în forma Coroanei Brașovului

Aşa au fost demarate, în anul 1988, aproape în acelaşi timp, lucrările la Piaţa Sfatului (fiind puse bazele zonei pietonale de astăzi), la Parcul Trandafirilor din cartierul Răcădău şi în Centrul Civic. Tot unii constructorii își amintesc că fântâna arteziană de astăzi din Piața Sfatului ar fi avut un design spectaculos, personalizat, în forma Coroanei Brașov. Însă modelul nu ar fi corespuns cu ideile unora de la conducerea de la acea vreme a administrației locale, astfel că forma a fost ajustată de mai multe ori până a primit avizul celei banale de astăzi, adică la fel ca multe altele din țară.    

Brașov, al doilea oraș din țară cu pasaje subterane

În Centrul Civic s-a început proiectul celor trei pasaje subterane, apoi cu construirea unora dintre clădirile turn de astăzi. Astfel, potrivit reprezentanţilor Tunele SA, societate ce are ca obiect de activitate lucrări de construcții a drumurilor și a căilor ferate sub coordonarea căreia au fost realizate, Braşovul era al doilea oraş din ţară cu pasaje subterane, după modelul celor din zona Universităţii Bucureşti. 

După 1990, acestea au ajuns în administrarea unor societăți comerciale, după închiriere, vânzare sau concesiune de la Primăria Brașov.  

Dintre toate cele trei pasaje, doar unul, cel de sub intersecția bulevardelor Victoria cu Mihail Kogălniceanu (pasajul Rainbow – foto 3 și 4) a avut o oarecare continuitate comercială, cu scurte întreruperi, pentru reorganizare. Pasajul din zona Camerei de Comerț – Hidromecanica a aparținut, până în anul 2007, Grupului Electroprecizia Săcele, apoi a ajuns în posesia unei persoane fizice. Au funcționat bine o vreme galeriile comerciale deschise în subteran, însă în urmă cu aproximativ patru ani a fost vândut alteia. Pentru că au fost ceva probleme de ordin juridic între părți, cu care s-au ajuns în instanță, pasajul luase calea paraginii în ultimii doi ani. După o pronunțare favorabilă pentru noul proprietar, au început unele lucrări de reabilitare. Intenția actuală este de a fi redată utilitatea de odinioară, din care să nu lipsească punctele comerciale, potrivit administratorului Sorin Voinea. Astfel, după posibilități, a fost deschisă deja o patiserie, un punct alimentar și un magazin de produse naturiste (foto 5 și 6). La fiecare capăt de scară, cu aprobarea administrației, s-au integrat în peisaj persoane care apelează la mila publică: un călugăr, un amărât fără mâini și un cântăreț la chitară, iar siguranța locului este asigurată de o firmă de pază cu care s-a făcut contract.

În așteptarea mall-ului

Sorin Voinea ne-a declarat că este conceput un proiect amplu de reabilitare, însă acesta va putea fi concretizat în timp, întrucât costurile sunt foarte mari. Până atunci, în trecerea subterană vor fi reamenajate magazinele care au fost odată și cafeneaua de la intrare, cu speranța că se construiește cât mai repede noul centru comercial pe vechiul amplasament al fabricii Hidromecanica, iar locul se va anima atât de mult încât să fie înregistrate și profiturile scontate.  

Amintim că pentru această zonă există un plan urbanistic zonal, cu clădirile care ar urma să fie înălţate. Dacă iniţial se aprobase proiectul „PUZ – Construire centru comercial şi hotel, B-dul 15 Noiembrie nr. 78, Braşov”, prin HCL 338/2013, acum se doreşte reconsiderarea funcţiunilor, prin construirea unui centru comercial (shopping mall) şi a două clădiri înalte de birouri, cu posibilitatea ridicării unei a treia clădiri de birouri.

Pată de culoare întunecată, cu miros de mucegai

Povestea celui de-al treilea pasaj, de lângă biserica de lemn, este una tristă. Aparține celui care l-a și construit, SC Tunele SA, care a preluat trecerea subterană în concesiune de la administrația locală, în anul 1996, pe o perioadă de 99 de ani.  

Am putea spune că singura „atingere” cu centrul bussines de care vorbeam anterior este spațiul amenajat la unul din capetele pasajului, în care o firmă intermediază înfiiințarea de societăți comerciale, PFA etc.  

Aici au funcționat cu ani în urmă câteva puncte comerciale și un bar, dar au dispărut parcă pe nesimțite. Acum, totul este dezolant: geamuri întunecate, iluminat foarte slab, plăci lipsă în tavan, pete ruginii pe toți pereții, de la infiltrațiile de apă și un miros intens de mucegai, care te urmărește câteva secunde bune după ce ai părăsit gura din subteran. Până și cerșetorii fug de acest loc. Singura pată de culoare a acestei treceri subterane este dată de o expoziție de tablouri din colecția unui pictor amator, fost angajat la CFR, acum pensionar. Și dacă ar vrea să le admire, nici un trecător nu se oprește măcar o clipă, întrucât sunt atârnate haotic pe pereții întuneați și cu greu poți distinge creația peisagistică foto (7-10).   

Vânzare cu licitație

Despre toată această situație am stat de vorbă cu persoane din conducerea Tunele SA Brașov.

Astfel, am aflat că firma se află în insolvență din anul 2012, iar la începutul acestui an a fost aprobat planul de reorganizare. Ca urmare, obiectul anchetei noastre jurnalistice este scos la vânzare prin licitație. Cel care va intra în acest „joc” și va câștiga, va prelua și concesiunea. Prețul de pornire al licitației, stabilit prin casa de insolvență, se ridică la 133.200 de euro (la care se adaugă TVA), conform raportului de evaluare întocmit în luna august 2013.

Inginerul Corneliu Hădăreanu, directorul general adjunct al Tunele SA a precizat că până la finele acestui an pasajul ar trebui să fie vândut. Cheltuielile lunare cu întreținerea, utilitățile, paza, nu sunt de neglijat, acestea cifrându-se trimestrial la aproximativ 16.000 de lei.

Planul inițial la momentul construcției era ca în această trecere subterană să fie amenajate spații comerciale, o parcare subterană și un grup sanitar de utilitate publică. Între timp, planurile s-au schimbat, astfel că în locul wc-ului a fost amenajat spațiul de bar, care a și funcționat până acum doi ani. În rest, afacerile celor care au închiriat celelalte spații au „șchiopătat” constant, comercianții plătindu-și cu mare întârziere chiriile. 

Cât privește infiltrațiile de apă, conducerea unității dă vina pe lucrările repetate executate de-a lungul timpului la suprafață, de diverse firme, dar și pe modul „heirupist” în care s-a realizat execuția acestei lucrări cu aproape trei decenii în urmă.