BRAȘOV. O tradiţie vie, celebrată la muzeu

Normal 0 false false false EN-US X-NONE X-NONE

/* Style Definitions */
table.MsoNormalTable
{mso-style-name:”Table Normal”;
mso-tstyle-rowband-size:0;
mso-tstyle-colband-size:0;
mso-style-noshow:yes;
mso-style-priority:99;
mso-style-parent:””;
mso-padding-alt:0cm 5.4pt 0cm 5.4pt;
mso-para-margin-top:0cm;
mso-para-margin-right:0cm;
mso-para-margin-bottom:10.0pt;
mso-para-margin-left:0cm;
line-height:115%;
mso-pagination:widow-orphan;
font-size:12.0pt;
font-family:”Times New Roman”,”serif”;}

Muzeul Etnografic „Gheorghe Cernea” din Rupea găzduiește începând de astăzi
expoziţia  „Vecinătăţile la românii din
Ungra”. Vernisajul expoziţiei va avea loc de la ora 13.30 la sediul muzeului,
strada Republicii nr. 191.

La Ungra s-a păstrat obiceiul vecinătăţilor (nachbarschaft, nabarsagurilor),
formă de organizare a comunităţii, cu scopuri de întrajutorare și
administrative, veche de sute de ani, specifică satelor din regiunea Sighișoara–Rupea. S-au împlinit 124
de ani de când în Ungra s-a înfiinţat prima „Societate de Binefacere” prin
contribuţia benevolă a locuitorilor români bărbaţi din sat.

Depărtarea de localitățile vecine și izolarea dată
de căile de acces deseori impracticabile i-au obligat pe locuitorii anumitor
comunități la o organizare interioară în cadrul obștei sătești. Astfel s-au
născut „vecinătățile” sau „nobăriile” (denumire preluată de la asociațiile
similare din satele săsești). Această formă de organizare pe vecinătăţi
este un model săsesc, semn al convieţuirii românilor cu sașii de-a lungul a
sute de ani. Influenţele convieţuirii cu etnicii
germani sunt vizibile în toate aspectele vieţii locuitorilor români din sat. În
vecinătate intră numai familiile legal constituite și care au întemeiată o
gospodărie. Membrii comunității se ajută între ei cu bani, produse agricole,
alimente și forță de muncă în cazul unor catastrofe (incendii, inundații,
accidente), la evenimentele importante din familie (nuntă, înmormântare),
atunci când se ridică o construcție, când o familie rămâne în urmă cu munca
câmpului din motive obiective sau atunci când moare vreo vită. De asemenea,
gospodarii din vecinătate participă la muncile publice: curățarea și îngrijirea
străzilor și fântânilor, săparea șanțurilor, repararea podețelor etc. Vecinătățile
au și o funcție cultural – educativă. Vecinătatea își asigură un fond social (un
fel de bancă populară) ce provine din cotizații anuale și închirierea
mobilierului propriu. Vecinătatea era și este condusă de un „tată de vecin” sau
„năbârfotăr” care se ocupă pe parcursul unui an întreg ca regulile stabilite de
membrii săi să fie respectate. În casa acestuia are loc și astăzi adunarea
societăţii și „darea de seamă” și aici nu participă femeile.

La Ungra, în preajma zilei de 24 ianuarie, sub
semnul Unirii Principatelor, are loc Fosnicul, prilej de întâlnire a
vecinătăților. Și acest obicei este la origine un obicei săsesc preluat
și de români, denumirea de Fasching – carnaval, sărbătoarea comunităţilor la
sfârșitul iernii, devenind Fosnic.