BRAȘOV. Mărturisitorul Nicolae Purcărea, pomenit la patru ani de la trecerea în veșnicie

Mărturisitorul Nicolae Purcărea (foto 2), cetăţean de onoare al municipiului Braşov şi posesor al titlului de „Tezaur Uman Viu” acordat de UNESCO, luptătorul anticomunist deţinut timp de 20 de ani în cele mai cumplite temniţe ale totalitarismului, a fost pomenit, sâmbătă, la Biserica Sfânta Treime din Șcheii Brașovului, la patru ani de la trecerea la Domnul. ,,«Ce este mai puternic, materia sau spiritul?« Aceasta era întrebarea prin Nicolae Purcărea fixa începutul raportării sale la oameni șI viață. A lăsat în urmă un răspuns: o viață uluitoare trăită ca pledoarie pentru spiritual, o pedagogie pentru memoria și valorile omului modern”, au spus, în evocările lor, cei prezenți la parastas.
Nicolae Purcărea s-a născut în 1923 în Scheii Braşovului, înrolându-se la vârsta de 13 ani, în timpul liceului, în organizaţia Frăţiile de Cruce. În 1941 a fost condamnat de autorităţile represive ale dictaturii lui Antonescu, fiind eliberat în 1944, dar schimbarea de regim îi va aduce o nouă detenţie, până în 1945. În timpul studiilor universitare, în 1948, s-a retras în munţii Argeşului, unde a făcut parte dintr-un grup de rezistenţă armată care se opunea ocupaţiei comuniste. Arestat de Securitate, el va fi condamnat la 7 ani de închisoare. În 1950 va trece prin teribilul experiment al reeducării prin tortură de la Închisoarea Piteşti, după care va fi trimis în lagărul de la Canal. La închisoarea Gherla va fi aspru pedepsit, luni de zile, întrucât divulgase atrocităţile de la Piteşti. Eliberat în 1956, va fi deportat cu domiciliu obligatoriu la Lăteşti, unde se va căsători cu o camaradă de suferinţă, la rândul ei deţinută politic. Dar în 1958, ambii sunt rearestaţi şi condamnaţi. Nicolae Purcărea va trece prin alte lagăre de muncă silnică şi prin închisoarea Aiud. Eliberat în 1964, se va dedica integral sculpturii în lemn, deprinsă în timpul detenţiei, devenind de-a lungul deceniilor unul dintre cei mai prestigioşi meşteri populari ai României, apreciaţi în ţară şi peste hotare, primind numeroase premii şi distincţii, culminând cu calitatea de cetăţean de onoare al Braşovului şi titlul de „Tezaur uman viu” acordat de UNESCO. S-a stins la 25 septembrie 2015.

Mărturiile lui Nicolae Purcărea despre anii detenției sunt cutremurătoare (cu toate acestea, lipsit de ură și încrâncenare, avea o blândețe smerit) și au fost adunate, într-un mănunchi de aduceri aminte, în cartea „Urlă haita…Pitești, Canal, Gherla, Jilava, Aiud”, volum apărut în  anul 2017.

Despre închisoarea Pitești, unde a avut loc un experiment îngrozitor, unic în lume, Nicolae Purcărea povestea: „Credința era ultimul resort al rezistenței noastre sufletești. Cu o insistență diabolică eram întrebați: «Mai crezi în  Dumnezeu?» Iar la răspunsul nostru afirmativ, demonii înfuriați începeau iar bătăile și torturile. Erai făcut în fel și chip: «idiot», «nebun», «bou», «prost»…Toate epitetele înjositoare erau aruncate în capul tău. Câte scârboșenii, câte abjecții, câte insulte erau născocite! Tot ce pentru noi era sfânt în mintea bolnavă a torționarilor devenea prilej de blasfemie. Un preot a fost obligat să mănânce și să bea ceea ce făcuseră alții în gamelă, iar apoi să dea cu lingurița și celorlalți și să-i șteargă la gură. Această ultimă scârboșenie trebuia să zdrobească orice rezistență morală, să ducă fie la căderea noastră totală, fie la nebunie. Bietul Puiu Chivulescu, mai în vârstă decât noi, care făcuse și prizonierat în Siberia, cât a mai pătimit atunci! Și de ce? «Pentru sfânta tradiție», cum spunea el”.
„La Pitești a fost o confruntare apocaliptică între forțele răului și Dumnezeu. Și dacă am ajuns pe culmile disperării (cu acel strigăt care ne izbucnea mereu din suflet: «Mamă, mamă, de ce m-ai născut?»), dacă am gustat până la fund paharul amar al iadului și dacă pe acest drum al Golgotei trupurile noastre s-au frânt, mulțumim lui Dumnezeu că ne-a ridicat din morminte, ca să-I putem vedea lumina și să putem mărturisi adevărul- anume că, dacă prin teroare, prin suferință și sânge, călăii au smuls de la noi vorbe și unele fapte mai puțin demne, aceasta nu arată decât adevărata față a comunismului, dată în vileag de metodele folosite: ura satanică a marxism-leninismului, călăuză în supunerea și stăpânirea popoarelor”.