BRAȘOV. Mai nou, clopotele bat și pe CD! Cum așa…?

Clopotele bisericii dau timpului o măsură liturgică, umplându-l de rost, se spune în scriptele creștinismului, întrucât sunt parte integrantă a cultului creștin, încă din cele mai vechi timpuri. Alături de toaca de lemn, cu diversele ei forme, în cultul creștin se mai întrebuințează, ca instrument de înștiințare a începutului slujbelor sau de marcare a unor momente importante din cadrul lor, și clopotele. 

Clopotele nu bat niciodată pentru amuzament, ci bat pentru ceva de natură sufletească, ce ne atrage atenția: cheamă viii, plânge morții, alungă fulgerele și trăsnetele, împrăștie relele, spun credincioșii. 

Biserica înseamnă tradiție, înseamnă istorie, înseamnă conștientizarea originilor, înseamnă alinarea sufletească, înseamnă cunoaștere, fără de care am trăi cu toții într-un haos total. Indiferent de convingerile religioase/astrale ale fiecărui individ, gândul că cineva, undeva acolo sus, ne însoțește pașii clipă de clipă, ne dă siguranță în acțiunile zilnice.

Într-un astfel de refugiu spiritual nu prea își are loc tehnologia, care, de regulă, presupune înlocuirea vechiului cu noul, nicidecum conservarea tradițiilor.

Astfel, este îndreptățită nedumerirea, chiar indignarea, unor creștini din Brașov, care au asistat, în week-end, la o înmormântare, în Cimitirul Învierea din zona Craiter și au auzit cum bat clopotele, deși clopotul de lângă ei nu s-a clintit. Asta nu pentru că ar fi fost ceva straniu la mijloc, ci pentru că, în lipsa unui clopotar, care ar trebui să știe rostul dangătului, a fost pusă o înregistrare audio pe un mijloc modern de redare.