BRAȘOV. La 30 de ani de la martiriu, Liviu Corneliu Babeş nu are un monument reprezentativ

Citiți și:

Iohannis: „Să nu mai trăim niciodată în minciună şi frică!”

Eroul-martir Liviu Corneliu Babeş va fi comemorat astăzi, la 30 de ani de la sacrificiul său. În cadrul unui eveniment organizat de Asociaţia Luptătorilor, Răniţilor şi Urmaşii Eroilor Braşov – Decembrie 1989 şi de Asociaţia 15 Noiembrie 1987, manifestările vor debuta la ora 10.30, la crucea metalică din apropiere de pârtia Bradul din Poiana Braşov. O oră mai târziu va fi oficiată slujba religioasă de comemorare, în Biserica „Sfântul Ioan Botezătorul” din Poiana Braşov, iar de la ora 13.00, la sediul ALRUE din Braşov (str. Gheorghe Bariţiu nr. 1A) va avea loc Simpozionul comemorativ dedicat eroului şi pictorului Liviu Corneliu Babeş, sub genericul „După 30 de ani…”.

Dimineaţa zilei de 2 martie 1989. Pârtia „Bradul” din Poiana Braşov este plină de schiori, cei mai mulţi dintre ei turişti străini. La un moment dat, acestora le îngheaţă sângele în vine, când observă o vâlvătaie pe schiuri coborând cu repeziciune pe pârtie. Torţa vie capătă un traseu haotic şi, după câteva zeci de metri, se prăbuşeşte lângă un brad la marginea pârtiei. Cu ultimele puteri, omul scoate de sub haină o hârtie îngălbenită, neatinsă de foc, pe care scrie: „Stop murder! (Opriţi crima!) Braşov ­-Auschwitz!”. Este Liviu Corneliu Babeş, un braşovean care găseşte astfel calea de evadare dintr­-o lume aberantă, dintr-­o societate care seamănă din ce în ce mai mult cu un lagăr. Dar acţiunea sa depăşeşte limitele unui gest individual de suicid. Liviu Corneliu Babeş face sacrificiul suprem deliberat, cu un scop politic, pentru a atrage atenţia opiniei internaţionale asupra crimei la care este supus poporul român de către dictatura ceauşistă. Mobilizată rapid, Securitatea intervine şi îl transportă pe Babeş la spital, unde moare în scurt timp. Dar temuta instituţie represivă îşi continuă „opera” de escamotare a adevărului, de denigrare a omului Liviu Corneliu Babeş, şi implicit, de discreditare, de pângărire a gestului său. Însă, turiştii care s­-au aflat atunci pe pârtie, după ce şi­-au revenit din şocul produs de teribila imagine, au avut grijă să spună adevărul şi să împrăştie vestea despre ororile din România care îi împing pe oameni la astfel de gesturi. În iulie 1989, o televiziune canadiană anunţă martiriul lui Liviu Corneliu Babeş şi îi aduce un omagiu acestuia.  
Liviu Corneliu Babeş s-­a născut în 10 septembrie 1942 şi a lucrat ca tehnician la o întreprindere de materiale de construcţii. Era căsătorit şi avea o fetiţă. Etelka Babeş a afirmat adesea că soţul său era un om obişnuit, dar şi un pictor amator, unul despre care specialiştii afirmă că era foarte bun. Ultimele sale creaţii se numesc, sugestiv, „Tăvălugul” (căruia, prin gestul său suprem, a refuzat să i se supună, pentru a nu se pierde pe sine) şi „Grota cu măşti”. Etelka Babeş mai spune că soţul său era un om responsabil până în cele mai mărunte gesturi, revoltat de delăsarea celor din jurul lor, de atitudinea lor de acceptare a absurdului zilnic ­ şi credea că, dacă ar fi trăit astăzi, i-ar fi fost foarte greu, fiindcă „nu accepta să ne lăfăim în mocirlă”. Soţia lui Babeş a afirmat adeseori că autorităţile au o mare răspundere faţă de cei care s­-au jertit pentru democraţie, de a face ca toţi românii să aibă o soartă mai bună, nu doar cei din „vârf”. „Oamenii nu se gândesc că el a făcut gestul acela pentru toţi”, spune şi acum, cu amărăciune, Etelka Babeş.

Ignorat sau uitat

După Revoluţie, primii care s-au gândit să îi păstreze vie memoria şi să perpetueze recunoştinţa faţă de acesta au fost membrii Asociaţiei „15 Noiembrie 1987” Braşov. Participanţii la revolta anticomunistă –  cea mai puternică acţiune de acest fel din Europa de Est a anilor ’80 – i­-au ridicat o cruce lângă pârtie, pe locul unde s-­a prăbuşit în flăcări. An de an, „novembriştii” s-­au dus pe pârtie însoţiţi de un preot care a ţinut o slujbă de pomenire şi au depus o coroană de flori la crucea lui Liviu Corneliu Babeş, însoţiţi sau nu de autorităţi. Familia eroului a avut mult de suferit şi înainte, şi după ’89, chiar din partea celor care ar fi trebuit să îi respecte memoria şi să îi fie recunoscători, pentru că fără oameni ca el nu ar fi ajuns în funcţiile pe care le ocupă. „Adoptat” de Asociaţia „15 Noiembrie 1987”, Liviu Corneliu Babeş a fost declarat târziu membru post-­mortem al Asociaţiei Urmaşilor şi Răniţilor Revoluţiei din Decembrie 1989.
De altfel, gestul lui Babeş a fost al doilea protest anticomunist după cel din 1987 făcut de muncitorii de la Steagul Roşu. Deşi Babeş a fost comparat mereu cu Jan Palach, studentul care şi-a dat foc pe treptele Muzeului Naţional din Praga, în 19 ianuarie 1969, în semn de protest faţă de intervenţia Uniunii Sovietice în Cehoslovacia şi a devenit simbol naţional, comemorările lui Babeş nu seamănă deloc cu cele ale slovacului, spun reprezentanţii Asociaţiei „15 Noiembrie 1987” şi reprezentanţii Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politic.

Prin Legea 93 din 1997, Liviu Cornel Babeş a fost declarat Erou–Martir. Braşovul l-a numit cetăţean de onoare post-mortem, iar strada pe care a locuit poartă numele eroului. Autoritățile locale încearcă de câțiva ani să găsească fonduri pentru realizarea unui monument închinat lui Liviu Corneliu Babeș, ba chiar au organizat şi un concurs, dar nimic nu s-a concretizat. Pe lângă crucea lui L.C. Babeş (greu de găsit de către cei care nu ştiu de ea), de lângă pârtia Bradul, tot în Poiană, lângă biserică se mai află un mic monument.