BRAȘOV. Doliu imens în Biserica Ortodoxă. A plecat la cele veșnice „păstorul-preot”

Noaptea trecută, familia ruga fierbinte cunoscuții să trimită un mesaj către mănăstiri și către binecredincioșii creștini pentru a fi pomenit, spre însănătoșire, părintele Gheorghe Colțea, protopopul de Bran-Zărnești, care era în stare gravă la spital.
Planul lui Dumnezeu pentru îndrăgitul părinte a fost altul. „Cu mare durere în suflet și cu inima frântă anunț trecerea la Domnul a iubitului meu tată. Dragul meu tată, ai plecat mult prea repede de lângă noi, dar mă rog Bunului Dumnezeu să te pună lângă Sfinții pe care tu ii iubeai atât de mult și nu încetai a te ruga lor! Drum lin către o lume mai bună și plină de lumină, tată! Te iubim!”, a scris, în urmă cu puțin timp, fiica sa.

Părintele Gheorghe Colțea avea 59 de ani. Și-a petrecut copilăria păstorind oile prin munții Bucegi. Ajuns păstor de oameni vorbea cu mândrie despre originile sale și cu nostalgie despre familia sa iubitoare și despre vremurile simple când „păzeam câte un cârd de oi şi vorbeam cu Dumnezeu stând pe câte o buturugă”, cum mărturisea într-un interviu din Formula AS.

Părintele Protopop Gheorghe Colțea era cunoscut iubitorilor de credință autentică și de înalta spiritualitate prin cuvintele sale de o vibrație duhovnicească profundă și veritabila sa credință, transmise și prin emisiunile Radio și TV Trinitas ale Patriarhiei Române. Cel puțin șase cărți a publicat, cuprinzând articolele, interviurile pe care le-a acordat sau discursurile și predicile pe care le-a susținut, în diferite împrejurări și cu diferite ocazii, reflectând caracterul și cultura foarte vastă și solidă de care dispunea, de asemenea (și) dragostea sfinției sale pentru cultura, artă și spiritualitatea autentică.

Într-un interviu difuzat acum o săptămână de Antena 3, în emisiunea „Voi cu Voicu”, părintele Gheorghe Colțea a vorbit despre minunile din viața sa, despre viața de păstor și de preot, despre credință, dar și despre problemele actuale.

„Sunt păstor-preot. O ciudată combinație, dar nu este ciudată, pentru că, în adânc de istorie, așa cum am învățat noi la teologie, preoția sau dregătoria de preot o făceau păstorii și, în general, legătura cu divinitatea o țineau oamenii în simplitatea lor.
(…) Când ți-e drag de ce faci, nu e greu deloc. Este foarte frumos și eu mă întorc foarte des în ambientul pastoral. (…) Mi-e dor de starea ancestrală. Chiar mi-e dor de ciobanii pe care eu i-am cunoscut odinioară.
Totuși, eu având vârsta de 59 de ani, au trecut foarte repede anii, am o pastorație de oameni sau cu oameni deja de 32 de ani. Mi-a fost enorm de drag să păstoresc oameni. Prima parte a vieții, consumând-o în sălbăticie, în păduri, în anturajul puținor oameni, mi-a fost dor întotdeauna de oameni.
Mi-aduc aminte cu cât drag plecam din vacanțele de vară în orașe ca să studiez, pentru că întâlneam oameni. Erau fascinanți. Fiecare om era foarte important pentru mine.
Nu mi-e rușine în fața lui Dumnezeu, în fața oamenilor, și mai ales în fața propriei conștiințe ca să-mi aduc aminte de perioada în care păstoream oi și de perioada în care mi-a dat Dumnezeu să păstoresc oameni”, a spus părintele Gheorghe Colțea, în emisiunea difuzată în 10 septembrie.