BRAŞOV. Boboteaza pe stil vechi a adus şi gerul proverbial

Toată lumea asociază Crăciunul şi Anul Nou sărbătorite în ianuarie cu ruşii, moldovenii şi ucrainenii care „asediază” Poiana Braşov şi Valea Pahovei. Puţini ştiu că, mult mai discret, peste 250 de familii de braşoveni trăiesc sărbătorile Crăciunului şi ale Anului Nou după alt calendar, cel iulian, decalat (în ultimele două secole), cu 13 zile faţă de cel gregorian. Nu îi mai punem la socoteală pe studenţii din Republica Moldova şi pe basarabenii care s-au stabilit la Braşov. Aşa cum am mai remarcat, observaţiile meteorologice din calendarul popular românesc se confirmă după cel vechi, iulian, şi în acest an ortodocşii de stil vechi având măcar Boboteaza „albă” și cu temperaturile proverbiale.
Creştinii ortodocşi care se conduc de calendarul iulian, prăznuiesc astăzi, 19 ianuarie, Boboteaza, Botezul Domnului. În lăcaşele de cult s-a săvârşit Sfânta Liturghie, după care s-a oficiat slujba de sfinţire a apei (Agheasma Mare), considerată vindecătoare de diferite boli.

La fel s-a întâmplat la Brașov, unde, pe Strada Dobrogeanu Gherea/Tâmpei, la coborârea spre cartierul Racădău, există o biserică (foto 2) ce se înalţă de mai bine de 15 ani. Alături de ea, un paraclis, o bisericuţă cu hramul Sfântul Apostol Toma, unde în fiecare duminică şi la sărbătorile importante din fiecare an în se întâlnesc creştinii ortodocşi pe stil vechi, circa 250 de familii din Braşov şi din împrejurimi, cărora li se alătură la Crăciun, mai ales, basarabenii. Modul în care ei îşi trăiesc credinţa este cel pe care l-au respectat toţi românii, timp de 19 secole. La nivel naţional, statisticile neoficiale indică existenţa a peste un milion de ortodocşi – îndeosebi ruşi lipoveni, armeni şi sârbi – ce ţin sărbătorile după calendarul iulian şi după anumite canoane mai stricte, adică aparţin Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România, numiţi pe scurt „stilişti”. Toate slujbele desfăşurate la Biserica Sfântul Apostol Toma respectă regulile mănăstireşti, iar aici aici slujesc numai preoţi şi diaconi călugări (ieromonahi şi ierodiaconi). Încă din anul 1999 în micul paraclis au loc slujbe, de sărbători devenit neîncăpător, însă de câţiva ani se fac în biserica mare, chiar dacă e nefinisată.

„Schisma” ortodoxă din 1924  

În octombrie 1924, în urma conferinţei pan-ortodoxe de la Constantinopol din 1923, Biserica Ortodoxă Română (BOR) hotăra înlocuirea calendarului iulian, cu calendarul gregorian. Hotărârile conferinţei de la Constantinopol au provocat disensiuni în urma cărora lumea ortodoxă s-a împărţit în două, pe de o parte – Biserica Ortodoxă Greacă, Română, Bulgară, Patriarhia Constantinopolului, a Alexandriei şi mai târziu a Antiohiei, care au acceptat noul calendar gregorian, şi, pe de altă parte – Biserica Ortodoxă Rusă, Sârbă şi părţi din Biserica Ortodoxă Greacă, Bulgară şi Română, Sf. Munte Athos şi Patriarhia Ierusalimului, care au păstrat calendarul iulian până astăzi, ce are o diferenţă de 13 zile în minus, faţă de cel gregorian, în ultimul secol. În România, din cauza divergenţelor de ordin canonic privind trecerea de la calendarul iulian la cel gregorian, în BOR s-a produs o schismă, care persistă şi astăzi după opt decenii. Singura perioadă în care cele două păstrează aceleaşi canoane cu privire la calendar este perioada Postului Mare şi sărbătoarea Învierii, ca şi toate sărbătorile pascale (Înălţarea, Rusaliile).

Rezistenţă faţă de ecumenism

Slujba ce are loc în bisericile pe stil vechi nu diferă prea mult de slujbele ce au loc în bisericile ortodoxe. În întreaga ţară sunt peste 140 de biserici, mănăstiri sau schituri pe stil vechi, peste jumătate dintre ele construite după 1990. Sediul Mitropoliei şi reşedinţa Mitropolitului se află în satul Slătioara, comuna Râşca, judeţul Suceava. Conform paginii de internet a Mitropoliei, Biserica Ortodoxă de Stil Vechi din România a cunoscut o perioadă de libertate şi dezvoltare în ultimii 25 de ani, fiind recunoscută ca persoană juridică la 19 februarie 1990. Comuniunea liturgică există cu Biserica din Grecia şi cea din Bulgaria. Poziţia eclesiologică este una moderată, fidelă tradiţiei Sfinţilor Părinţi ai Bisericii Ortodoxe şi de rezistenţă faţă de curentele inovatoare ale mişcării ecumeniste.