BRAȘOV. A murit unul dintre cei mai vechi și mai iubiți șoferi de troleibuz

Update BRAȘOV. Nea „Șerpălău” va fi înmormântat sâmbătă

Nea „Șerpălău”, cum singur își pusese pe troleibuz porecla, după modelul șoferilor de TIR, a plecat miercuri pe drumul fără întoarcere. Dragomir Baluș pe numele său erau unul dintre cei mai vechi șoferi de troleibuz din Brașov, iar la finele acestui an urma să iasă la pensie. O ocluzie intestinală l-a trimis în 22 decembrie la Urgențe, a fost operat, părea să fie bine, dar…
Bărbatul era atât de pasionat de meserie, încât și de pe patul de spital grija lui era troleibuzul ce îi fusese șase luni la reparat. Pe Facebook, unde unul dintre prietenii săi, Gabytzu Cocoricea, i-a anunțat cu durere dispariția, îl plâng colegii, prietenii și cunoscuții, ca și brașovenii care circulau des pe linia 33 ce face legătura dintre Valea Cetății și Roman.

„Astăzi RATBV a mai pierdut unul dintre cei mai buni șoferi „Șerpălău» 310. Dumnezeu să il ierte si drum lin spre ceruri”;
„Nu-mi vine să cred, un coleg minunat, un om minunat. Dumnezeu să te ierte, ai plecat prea repede dintre noi. Dumnezeu avea nevoie de un șofer bun de autobuz și te-a ales pe tine”;
„Dumnezeu să-l ierte, el era PROFESORUL, eu… elevul, «elev» îmi spunea cel ce mi-a interzis să-i spun «nea Dragomir»… «bă, eu sunt ȘERPĂLĂU…». Dumnezeu să te aibă în pază… PROFESORE!”; 
„Eu, de multe ori, s-a întâmplat să-l întâlnesc tot necăjit! Avea atâta grijă de mașina lui, și când avea zile libere, era la «călărit» (cunoscătorii… cunosc!). O persoană optimistă, altruistă,… poate… prea împăciuitoare! Un OM deosebit! Respect!”; 
„Dumnezeu să-l ierte! Fix astăzi am auzit vorbindu-se despre el în 33 înainte să moară, un om bun”; 
„Nici mai mult nici mai puțin de 7 luni în care a condus alte troleibuze, iar în fiecare zi, la plecarea acasă să își vadă troleibuzul căzut, doborât, dar în tot acest timp toți îi promiteau că va fi reparat. După multe luni bune își pierduse speranța că va mai ieși cu al său pe liniile Răcădăului, chiar îmi spunea prin noiembrie că «Andrei, azi îi facem pomenirea de 6 luni lui 310» deja începea să numere zilele până când ar fi prins și el, măcar într-o zi, un troleibuz nou pe care să îl conducă. Din păcate, prea târziu i s-a îndeplinit dorința de a avea troleibuzul funcțional. A circulat cu el doar două zile, pe 19 și 20 decembrie, urmând ca în noaptea dintre 21 și 22 decembrie să fie dus de urgență la spital. Rareori mai găsești oameni în ziua de azi atât de ambițioși, încât să nu se dea bătuți indiferent de obstacolele întâlnite pe drumul vieții. Toate troleibuzele pe care le-a avut (83, 205, 310) erau ca niște copii pentru el, ca propriii nepoți, atât de mult avea grijă de ele. Spunea că nu se dă bătut până în ziua când va ieși la pensie, își pusese drept țintă ca atunci când va ieși la pensie (și urma anul ăsta în decembrie), atunci să iasă și troleibuzul. Dar uite că din păcate, el i-a luat-o înainte troleibuzului. Dacă ar fi avut suflete și troleibuzele, îmi și imaginez că mâine la 5 dimineața 310 nu s-ar mai fi mișcat din loc niciodată”;
„Acum 2 săptămâni, deborda de fericire, ochii îi zâmbeau și mândria era evidentă de faptul că după zile de muncă asiduă și de pasiune depusă, troleibuzul lui este gata, pregătit de ieșire în trafic. Așa satisfacție rar găsești. La plecarea de la serviciu, mi s-a strâns inima când am văzut troleibuzul în garaj; parcă și el plângea după el. Îmi pare tare rău. Dumnezeu să te aibă în pază om cu suflet nobil”.