BRAŞOV. A murit un sportiv legendar

A fost schior de performanţă şi antrenor de schi, singurul român practicant al acestui sport căruia Poşta Română i-a dedicat vreodată o marcă poştală. Era şi cel mai vechi locuitor din Poiana Braşov.

Radu Vasile Corneliu Scârneci (foto 1, dreapta, foto 2 şi foto 3, stânga) s-a născut în 20 septembrie 1926, în ziua când tatăl lui,Vasile Scârneci, împlinea 30 de ani. Vasile Scârneci a fost un erou, ofiţer de vânători de munte care a participat la ambele războaie mondiale (inclusiv în campania armatei române din Ungaria în 1919-1920, în unitatea al cărui comandant de jure era prinţul Carol al II-lea ).
Şi Vasile Scârneci a făcut sport de performanţă şi în 1924 a fost campion naţional la proba de 400 m garduri. Sportul care-l va consacra este schiul, atât de necesar unui vânător de munte. În 1928, Vasile Scârneci participa la Jocurile Olimpice de la St. Moritz în echipa de patrula militară. Peste exact 20 de ani după tatăl său, Radu participa tot la St. Moritz la Jocurile Sportive de iarnă la probele de schi alpin.

Născut în Şchei, Radu Scârneci şi-a petrecut copilăria în staţiunea montană care, pe atunci, număra doar câteva cabane şi un restaurant. Familia Scârneci şi-a construit o clădire rezidenţială în Poiană, tatăl lui Radu fiind primul locuitor al Poienii, iar fiul rămăsese cel mai vechi. În jurul casei lor au apărut şi alte construcţii care, după ce au fost naţionalizate, au fost demolate. Casa familiei Scârneci e singura care a rămas în picioare. „Prima dată, tata m-a adus în Poiană în rucsac”, îşi amintea Radu Scârneci. La şase ani a învăţat să schieze pe întinderile de zăpadă din ceea ce avea să devină staţiune turistică. De altfel, copiii (are o soră, Anca) petreceau mult timp acolo şi înainte de a locui (casa a fost gata în 1934) şi beneficiind de un profesor de schi aşa cum a fost tatăl său, nu este de mirare că Radu a devenit campion.

În 1948 Radu Scârneci participa la St. Moritz la Jocurile Sportive de iarnă la probele de schi alpin. În 1952 reprezenta România şi la Olimpiada de la Oslo. L-a cunoscut pe Carol al II-lea, atunci când acesta a participat la Jamboreea Cercetaşilor din 1936 – moment care reprezentat primul „boom” în dezvoltarea zonei, fiindcă pentru acel eveniment s-au introdus în Poiană curentul electric şi apa curentă -, dar şi pe Regele Mihai, cu care se întâlnea pe pârtie.

În 1951, la Jocurile Mondiale Universitare de Iarnă, a fost a doua perioadă de dezvoltare a Poienii. România a avut primul campion, pe Mihai Bâră, iar Poiana a avut primul hotel, „Sportul”, patinoarul, primul telescaun, funicularul schi-liftul, pârtia de bob. S-a amenajat Pârtia Lupului pentru coborâre, de categoria I. Cu ocazia Jocurilor Mondiale Universitare de Iarnă din Poiana Braşov, Poşta Română a tipărit şi un timbru dedicat competiţiei, pe care apare Radu Scârneci, singurul schior român căruia i s-a dedicat vreodată o marcă poştală.

Fiu de erou

Vasile Scârneci, născut în Cohalm, lângă Rupea, a intrat în armata română în 1916, ca simplu soldat. Înrolat în Regimentul 3 Vânători, a fost rănit de două ori şi decorat cu „Virtutea Militară”. A fost avansat sublocotenent în rezervă, la propunerea ofiţerilor din regiment. În anul 1918, a devenit ofiţer activ la Regimentul Vânători de Munte. În al Doilea Război Mondial, a luptat în linia întâi, participând la eliberarea nordului Bucovinei, la forţarea Nistrului, la urmărirea forţelor sovietice pe direcţia sud-est, peste Bug şi Nipru, la bătălia defensivă din Stepa Nogai, la pătrunderea în Crimeea şi la asediul Sevastopulului. A devenit comandant plin al Batalionului 3 VM şi a fost avansat locotenent-colonel, decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul” clasa a III-a şi cu „Crucea de Fier”, clasele I şi a II-a. În 1945 a fost avansat colonel. Col. Vasile Scârneci a redactat un jurnal de război în care a consemnat zilnic întâmplările de pe front în perioadele 1916-1920 şi 1941-1943. Acest jurnal păstrat cu sfinţenie (îngropat în grădina casei în perioada comisarilor sovietici), a fost valorificat în 2012 de către Editura Militară în lucrarea „Viaţa şi moartea în linia întâi”(foto 4), autor Vasile Scârneci, editie îngrijită de istoricul militar Adrian Pândea. Cei care au citit-o spun că i-a impresionat mai mult decât „Notiţele zilnice din război” ale Mareşalului Averescu. De fapt, este un jurnal de front plin de suspans, stil pentru care colonelul braşovean a fost numit un Sven Hassel al românilor.

„Din asemenea părinţi şi într-un asemenea mediu nu putea să se formeze decât un om de o mare onoare, aşa cum a fost Radu Scârneci: serios, modest, generos, om de onoare”, spune col. (r) Vasile Cioară, unul dintre marii admiratori ai celor doi Scârneci.

Şi Asociaţia Şcheii Braşovului omagiază personalitatea celui care a fost Radu Scârneci, „glorie a schiului românesc, participant, sub culorile tricolorului, la două ediţii ale Jocurilor Olimpice de Iarnă: St. Moritz/Elveţia în 1948 şi Oslo/Norvegia în 1952. A continuat activitatea ca sportiv de performanţă, apoi a devenit antrenor în sportul care l-a consacrat, pregătind generaţii întregi de schiori. A trăit permanent în aerul pur al Poienii Braşov, păstrând demnitatea impusă de măreţia munţilor pe care i-a iubit atât de mult. S-a stins din viaţă frumos, în linişte, iubit şi respectat de prieteni de-o viaţă. Sincere condoleanţe familiei îndoliate!”.

Dumnezeu să-l odihnească!

Slujba de înmormântare va avea loc mâine, 4 august, de la ora 13.00, la Biserica „Sfânta Treime” din Şcheii Braşovului.