„Bomba” ecologica de un milion de euro

Conform unui raport trimis in luna iunie 2005 de conducerea societatii Colorom Codlea catre Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS), in depozitele si instalatiile uzinei aflate acum in „moarte clinica” se gasesc 42,8 tone de substante toxice, 13,7 tone de precursori de droguri si 209 tone de substante periculoase. Alte aproximativ 60 de tone de substante chimice casate nu mai pot fi utilizate, fiind nevoie de distrugere ecologica. „Circa 120 de tone dintre aceste substante sunt lichide puternic corozive sau toxice deosebit de agresive, depozitate in rezervoare sau butoaie. Daca aceasta situatie este pastrata o perioada indelungata, vasele de stocare se pot degrada, existand riscul deversarii substantelor in cazul in care nu sunt permanent monitorizate Ele sunt potentiale surse de poluare a solului, a paraului Vulcanita si, implicit, a cursului superior al Oltului”, se precizeaza in raport. Printre altele, la ora actuala Coloromul se „mandreste” si cu aproape 3.000 de tone de substante toxice foarte periculoase, cu actiune cancerigena, cu cianuri care, in contact cu umiditatea sau cu acizii, degaja acidul cianhidric (folosit pe vremuri ca gaz de lupta), cu circa 13 tone de brom lichid, inclus in categoria substantelor foarte toxice prin inhalare, cu peste 45 de tone de acizi (sulfuric, azotic, clorhidric etc.), dar si cu cantitati importante din categoria substantelor precursoare de droguri.
Din punctul de vedere al reprezentantilor Agentiei pentru Protectia Mediului (APM) Brasov, „Colorom Codlea se afla pe lista cu unitatile economice ce constituie potentiale surse majore de poluare; substantele periculoase aflate in stoc (…) constituie materia prima care nu mai este utilizata in procesul de productie sau care a iesit din perioada de garantie si se gasesc in depozite asigurate cu paza. Acestea pot fi eliminate prin intermediul agentilor economici specializati, autorizati sa desfasoare astfel de activitati”.
De altfel, saptamana trecuta, inspectorii APM impreuna cu cadre ale Inspectoratului pentru Situatii de Urgenta „Tara Barsei” (ISU) Brasov au efectuat un control la unitatea din Codlea, fiind inregistrate mici deficiente si luandu-se masuri pentru remedierea acestora.
Purtatorul de cuvant al ISU Brasov, col. Gabriel Mesota, ne-a declarat: „Serviciul de Protectie Civila (SPC) al inspectoratului nostru monitorizeaza in permanenta depozitele de la Colorom, ocupandu-se si de asigurarea tuturor masurilor de protectie si de prevenire a unor evenimente nedorite. Impreuna cu colegii de la Mediu, SPC se ocupa si de efectuarea de controale inopinante la acest tip de obiective, tocmai pentru a ne asigura ca paza si conditiile de depozitare impuse sunt respectate. Nu se poate nega faptul ca aceasta fabrica poate prezenta un grad mare de periculozitate daca nu se respecta masurile amintite. Spre exemplu, cele circa 13 tone de brom lichid si cianurile ar avea consecinte catastrofale pe o raza de aproximativ patru kilometri, in functie si de directia curentilor de aer. Noi avem intocmite planuri de urgenta si pentru asemenea situatii, care merg de la izolarea si evacuarea zonei, la interventia Serviciului Nuclearo-Bacteriologico-Chimic si la cea a pompierilor pentru asigurarea perdelelor de apa de stopare a norului sau la diluarea solutiilor, in cazul in care ajung la sol. Nu credem insa ca ar fi posibile astfel de accidente, deoarece chiar si in cazul inchiderii unei fabrici, ultimii care pleaca sunt serviciile de paza si pompierii unitatii respective. Acestia sunt obligati sa predea asemenea obiective doar in conditii stricte si de siguranta”.

Cum eliminam „bomba”?
Cu alte cuvinte, intins pe o suprafata de aproape 40 de hectare, „mamutul” Colorom Codlea a ajuns in 15 ani de la statutul de dinainte de ’89, de unic producator de coloranti din tara, la cel de bomba ecologica in privinta substantelor chimice toxice si de „vaca de muls” in cazul fierului vechi ce poate fi vandut. Societatea se afla in proces de lichidare, soarta sa urmand sa fie decisa la sfarsitul acestei luni de catre reprezentantii creditorilor, respectiv AVAS si Ministerul Finantelor Publice. Pozitiv este faptul ca prin vanzarea fierului vechi s-ar putea obtine, din estimarile facute, cei drept cu circa doi ani in urma, de conducerea fabricii, aproximativ un milion de euro. Coincidenta sau nu, cu aproape aceeasi suma ar putea fi eliminate substantele toxice periculoase, aflate acum in depozite mai mult sau mai putin sigure. Evaluata in 2004, an in care societatea a intrat in administrare speciala, la circa 250 de miliarde de lei vechi pentru intreg activul, daca s-ar vinde acum „in bloc”, unitatea codleana i-ar face „cadou” fericitului investitor si datoriile neplatite (de cateva sute de miliarde de lei vechi) plus obligatia de ecologizare a intregului perimetru, costul aferent fiind de peste 39 de miliarde de lei vechi. Cei 71 de sindicalisti ramasi in activitate din cei 2.200 de angajati cati erau in 1989, spera ca pachetul majoritar detinut de AVAS (70% din actiuni) sa se „sparga”, iar activele sa fie vandute separat. Ei si-ar mai dori ca lichidatorul desemnat sa demareze si programul de ecologizare a perimetrului. „Fostii angajati mai au sperante ca se vor reintoarce la munca aici. Avem varianta programului de reorganizare a fabricii, daca acesta va fi aprobat de creditori. Chiar daca s-ar opta pentru intrarea combinatului in faliment, ar fi bine daca AVAS ne-ar permite inchirierea de spatii pentru firme mici”, ne-a spus liderul de sindicat Ioan Rosu.

Riscuri mari
Din pacate, nu am putut afla opinia directorului general al Colorom SA, Ioan Belei, in legatura cu aceste aspecte. El se afla in concediu medical, la numai trei luni de la numirea in functie. Cum si directorul general adjunct, Ioan Munteanu, se considera „relativ nou in probleme societatii”, am stat de vorba cu fostul director general. Claudiu Carnatiu, in prezent consilier al conducerii fabricii, ne-a declarat: „Activitate nu mai exista in fabrica, decat la stadiul de microproductie. Combinatul a «sucombat» mai demult. Avem 14 angajati proprii, 58 cu contract de prestari servicii si cei de la firma care asigura paza depozitelor. Personal nu cred ca pot fi acoperite datoriile «istorice», in schimb din vanzarea fierului vechi am putea finaliza ecologizarea. Pana acum au fost prea multe interese la Colorom, acesta fiind un caz ideal de «spalare de bani». Si acum, din semnalele mele, ar exista posibilitatea vanzarii intregului perimetru industrial unei singure persoane. Pericolul ecologic ramane insa si nu poate fi neglijata obligatia de a curata zona de substante toxice. Oricum, verdictul in privinta viitorului societatii ramane tot «in mainile» actionarului majoritar, AVAS”. In privinta faptului ca fabrica se afla pe lista unitatilor ce constituie potentiale surse majore de poluare, raportul trimis catre AVAS mai arata ca prin nerezolvarea statutului societatii s-a ajuns „la o degradare avansata a peste 40% din instalatii si cladiri, in timp ce in urma analizelor efectuate in anii 2000-2001 s-a constatat in cazul metalelor grele si substantelor organice depasirea cu mult atat a valorilor normale a concentratiilor admise, cat si a pragului de interventie pentru zone industriale. Prin urmare, aceste depozite sunt un factor permanent de poluare al apelor si solului”.
Fabrica din Codlea a fost „plimbata”, cu substante periculoase cu tot, prin „jocurile privatizarii”. In 2002 a trecut din „mainile” statului in cele ale unui investitor privat, Fletcher Group, care a preluat pachetul majoritar de actiuni pentru 200.000 de dolari. Dosarul privind „teapa” data de Fletcher Group in anii 2002 – 2003 se afla, conform spuselor liderului de sindicat, „pe undeva pe la Parchetul General”. Din cauza faptului ca acel patron nu si-a efectuat investitiile, in valoare de 7 milioane de dolari, pe care se obligase sa le faca la preluarea uzinei, statul si-a reprimit in 2004 combinatul chimic din Codlea in patrimoniu. Trecand apoi prin noi etape, din administrare speciala in dizolvare si lichidare voluntara, s-a ajuns in vara lui 2004 la o noua incercare de privatizare. Cum nimeni nu a fost dispus la licitatiile publice efectuate sa preia intreg „mamutul”, s-a ajuns acum la stadiul in care creditorii au doar doua optiuni, de lichidare a fabricii sau de incercare a unui alt plan de reorganizare. Numai ca, „plimbareata” unitate codleana este supusa, voit sau nu, riscului permanent datorat sutelor de tone de substante periculoase ce trebuie stocate din nou sau eliminate, si a caror grija nu si-a asumat-o la modul serios, deocamdata, nimeni.