Alexandru Paleologu a incetat din viata

Alexandru Paleologu a incetat din viata la varsta de 86 de ani, dupa o viata in care s-a remarcat ca scriitor, om politic liberal, diplomat si un reprezentant de marca al elitelor intelectualitatii romanesti. Alexandru Paleologu s-a nascut la 14 martie 1919, in Bucuresti. Tatal lui a fost avocat, deputat PNL (1928-1931 si 1932-1933) si secretar general in ministerele Justitiei (1930-1931) si Finantelor (1932). Alexandru Paleologu a invatat la Liceul „Spiru Haret” din Bucuresti. A fost licentiat al Facultatii de Drept, Bucuresti (1943). A urmat trei ani la Facultatea de Teatru, sectia Regie si Teatrologie (1948-1950).
A fost referent in Comisia romana pentru aplicarea armistitiului (1944-1945); atasat de legatie in Ministerul Afacerilor Straine (1946-1948); cercetator stiintific la Institutul de Istorie a Artei, sectia de Arta medievala (1956-1959), iar apoi la sectia de Istorie a teatrului (1964-1967); secretar literar al Teatrului „Nottara” din Bucuresti (1967-1970); redactor la Editura „Cartea Romaneasca” (1970-1976). In 1990 a fost numit ambasador in Franta. A avut si o bogata activitate de eseist si publicist. Este autorul unor volume precum „Spiritul si litere” (1970, eseuri si studii); „Bunul simt ca paradox” (1972, eseuri); „Simtul practic” (1974, eseuri si polemici); „Treptele lumii sau calea catre sine a lui Mihail Sadoveanu” (1978); „Ipoteze de lucru” (1980, eseuri); „Alchimia existentei” (1983, eseuri); „Souvenirs merveilleux d’un ambassadeur des golans” (Paris, 1990); „Minunatele amintiri ale unui ambasador al golanilor” (trad. rom. 1992). A fost distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor. In 1997, a scris „Despre lucrurile cu adevarat importante”, in 1998 a publicat „Interlocutiuni”, iar in 2000, „Politetea ca arma”.
In 1967 a devenit membru al Uniunii Scriitorilor, iar din 1992 era membru al Asociatiei Ziaristilor Romani (din 1992). A fost presedinte al Ligii pentru Apararea Drepturilor Omului si presedinte de onoare al Asociatiei Ziaristilor Romani din Occident (Paris), din 1991. In 2000 a primit un premiu pentru Excelenta in cultura romaneasca. In ceea ce priveste activitatea politica, Paleologu s-a remarcat ca un liberal convins, care si-a spus intotdeauna transant opiniile. In perioada 1950-1956 a fost urmarit de Securitate si a trait o perioada in clandestinitate, cu nume fals. In 1959 este arestat si condamnat la 14 ani munca silnica. A fost eliberat in 1964, prin decret de gratiere.
La 27 septembrie 1992 este ales senator de Arges pe lista CDR, din partea PAC. Este membru fondator al PAC (1991). A demisionat din PAC la 14 martie 1995, ca urmare a hotararii acestui partid de a nu semna protocolul CDR. Alaturi de alti demisionari, adera la PNL, iar la 13 mai 1995 este ales presedinte al Senatului PNL in cadrul Conferintei Nationale pentru Unificare Liberala. In perioadele 1996-2000 si 2000-2004 a fost senator PNL. In ultima perioada a fost membru al Senatului PNL, for in care se afla mai multi dintre liberalii cu state vechi in partid.