„Adormirea Maicii Domnului” face trecerea între vară și toamnă

Creștinii din cultele istorice se pregătesc să întâmpine duminică principala sărbătoare închinată Sfintei Fecioare Maria, numită „Adormirea Maicii Domnului”, în Biserica Ortodoxă și „Ridicarea la Ceruri a Fecioarei Maria, în Biserica Romano-Catolică. Cunoscută popular și sub numele de „Sântă Marie Mare”, Adormirea Maicii Domnului este și cea mai veche dintre sărbătorile mariologice. Praznicul începe în ajun, cu Prohodul și a fost precedat în Biserica Ortodoxă de un post de două săptămâni, întrucât Sfânta Fecioară Maria Născătoarea de Dumnezeu este cea care a reprezentat un nou prilej de practică ascetică și exigență morală. Tradiția consemnează că Maica Domnului, la vârsta de 63 de ani, s-a retras în Grădina Ghetsemani din Ierusalim, pregătindu-se, în post și rugăciune, pentru marea trecere spre veșnicie, în urma unui mesaj dumnezeiesc al Arhanghelului Gabriel. Deși apostolii erau răspândiți în lume pentru a propovădui Evanghelia la toate neamurile, au fost prezenți la eveniment, Sfânta Fecioară înștiințându-i asupra a ceea ce avea să se petreacă. Potrivit tradiției, mai multe minuni au însoțit miracolul prin care Maica Domnului, căzută în „adormire” a urcat la cer, cu tot cu trup. Încăperea a fost luminată de prezența Mântuitorului Hristos care a luat cu Sine sufletul Maicii Domnului. De altfel, iconografia bizantină a ipostaziat momentul într­un mod foarte original, reprezentând sufletul neprihănit al Fecioarei sub chipul simbolic al unui nou-născut pe care Mântuitorul îl poartă în brațele sale. Evenimentele ulterioare s-au desfășurat după scenariul hristologic binecunoscut: punerea în mormânt, învierea și înălțarea la cer cu trupul a Maicii Domnului.

Tradiții de Sântămărie
Tradiția spune că de Sfânta Marie Mare se culeg flori și se pun la icoana Preacuratei considerându-se că apoi ele vor fi bune de leac. Dacă înfloresc trandafirii, atunci va fi toamnă lungă. Se deschide un important sezon al nunților,  care ține până la intrarea în postul Crăciunului.
În părțile Moldovei Sfânta Maria Mare era considerată „a morților” fiind pomeniți toți ce îi poartă numele și doar la Sfânta Maria Mică (8 septembrie) erau sărbătoriți viii.Tot de această sărbătoare, ciobanii coboară oile de la munte, bărbații își schimbă pălăria cu căciula, se interzice scăldatul în apa râurilor spurcată de cerb și dormitul pe prispă sau în târnațul casei.
În această zi se organizau târgurile și iarmaroacele și începeau semănăturile de toamnă. La țară, în vii se angajează pândarii (oameni care să păzească viile) și se spune că se „leagă” ciocul păsărilor, pentru ca acestea să nu mănânce boabele de struguri.
    (L.J.)