A cui e vina că nu avem autostrada Comarnic-Brașov?

A cui e vina că nu avem autostrada Comarnic-Brașov?
Răspunsul vine tranșant de la comisarul european pentru transporturi Adina Vălean, într-un interviu pentru HotNews.ro:
„Noi nu avem autostrada Comarnic – Brașov, nu din cauza Uniunii Europene, ci din cauza României”.

În ultimii cinci ani, România a primit cei mai mulți bani din istoria sa pentru infrastructura de transport, susține Adina Vălean. De ce nu putem circula însă, nici după 20 de ani, pe un tronson de autostradă precum Comarnic-Brașov?
„Noi nu avem autostrada Comarnic – Brașov, nu din cauza Uniunii Europene, ci din cauza României”. Asta apropo de faptul că unii zic ce face Uniunea pentru noi. Nu o să vină Uniunea Europeană să ne facă nouă Comarnic-Brașov. Acest proiect n-a fost aproape niciodată inclus pe lista celor cu finanțare europeană. Tot timpul România a dorit sub diverse forme să realizeze singură acest proiect. (…) Ăsta este un exemplu pentru ce înseamnă ca de 30 de ani tu să te gândești ce ai de făcut acolo și nu faci nimic”, a declarat Vălean.

Comisarul european spune că acum sunt fonduri europene pentru infrastructură, la fel și proiecte, dar trebuie să ne ținem de ele.

„Acum a fost ultimul tren de finanțare cu bani europeni a autostrăzilor. De altfel, m-am și zbătut destul de mult în cadrul Comisiei Europene când s-au făcut fondurile în Next Generation, deci cele 750 de miliarde care au acoperit acest proiect de repornire economică a Uniunii Europene după COVID, în România se numește PNRR. (…) M-am zbătut și am obținut ca proiectele României de autostrăzi să fie incluse și acum nu ne rămâne decât să cheltuim banii și să facem autostrăzile. Ele și au un termen de realizare, 2027. Nu e departe. Deci ar trebui să putem vedea rezultatele concrete până în 2027”, a spus Vălean.

Redăm mai jos o parte din amplul interviu:

HotNews.ro: Suntem într-un an complicat, cu multe alegeri și asistăm în ultima perioadă la un discurs mai degrabă anti-UE decât pro-Uniunea Europeană. Sunt multe voci care susțin că Uniunea Europeană nu a făcut nimic pentru România și poate ar fi bine să explicăm și din partea cealaltă, ce a făcut Uniunea Europeană pentru România. Dvs. ați avut un portofoliu important, portofoliul transporturilor în Comisia Europeană actuală, unde s-au întâmplat lucruri multe, chiar dacă nu au fost poate atât de mediatizate, dar care se reflectă în viața de zi cu zi a cetățenilor Uniunii Europene și ai României implicit.

Adina Vălean: O să pornesc de la afirmația că Uniunea Europeană a făcut sau n-a făcut ceva pentru România și vreau să le atrag atenția celor care afirmă un astfel de lucru sau îl cred, că Uniunea Europeană este și România, și România este Uniunea Europeană. Uniunea nu e un corp străin în afara României, care trebuie să facă lucruri pentru România.

Ne putem pune problema ce a făcut România în interiorul Uniunii Europene pentru România, cu atât mai mult cu cât țara noastră este o țară care beneficiază – are o balanță, să spunem, în favoarea ei – de tot ceea ce înseamnă finanțare din partea Uniunii Europene. Nu cred că există instrument financiar al Uniunii Europene de care România să nu beneficieze. Avem și noi o contribuție, dar banii pe care îi primim sunt mult mai mulți decât cei pe care îi dăm în coșul comun.
Că vorbim de politica de coeziune, care înseamnă foarte multe fonduri, că vorbim de politică agricolă, că vorbim de acest plan de reconstrucție și reziliență al Uniunii Europene, celebru PNRR, România este beneficiara unor fonduri foarte importante. Și dacă ne uităm numai la domeniul pe care l-am condus în ultimii ani, transporturile, e un domeniu foarte complex, acoperă toate modurile de transport.

Când cineva se gândește la transport să-și imagineaze că vorbim de la aviație la transportul fluvial, maritim, cale ferată, rutier, plus toate intersecțiile între aceste moduri, adică așa-numita multi-modalitate, hub-uri, logistică, tot. Dar aici vorbim de cei care lucrează în transporturi, de companiile de transport, de beneficiarii lor și de infrastructură. Întotdeauna noi ne gândim mai mult la faptul că România nu are de atâția ani, și e o frustrare permanentă, nu are autostrăzi, iar rețeaua de cale ferată și operațiunile la calea ferată sunt mult rămase în urmă.

Dar lucrurile în ultimii ani cel puțin arată când te uiți la ele cu cifre, într-un mod, cred eu, îmbucurător pentru noi toți. Sigur că suntem sceptici, ne dorim mai degrabă să nu credem, dar realitatea este că în ultimii 5 ani, România a primit cei mai mulți bani vreodată în istoria ei pentru infrastructura de transport din toate aceste instrumente financiare cumulate. Numai din PNRR aproape 9 miliarde de euro sunt pentru proiecte de transport. Din banii pe care îi gestionez direct, mecanismul de interconectare europeană, 1,8 miliarde am dat numai la call-urile de proiecte din ultimii ani pe proiecte în România.

Se poate afirma chiar că România a beneficiat mai mult de fonduri, pentru că și nevoile au fost, să spunem, mai mari. Lucrurile se văd, sunt în dinamică. Sunt multe șantiere pornite care sper să meargă bine și atunci sigur că la încheierea sau la darea în folosință unei porțiuni de infrastructură ar fi bine să ne amintim că ea a fost făcută cu bani europeni și că, practic, în ghilimele, Uniunea Europeană a făcut ceva pentru România.

Oamenii ar spune că sună bine, e frumos ceea ce spuneți, dar totuși eu nu pot să merg de la Constanța până la Arad, de exemplu, pe autostradă asta.

Este adevărat, dar nu este de ieri, de astăzi. Banii sunt, proiecte sunt, trebuie să ne ținem de ele. De altfel, am fost întrebată de mai multe ori care ar fi diagnosticul meu, de ce după atâția ani și fonduri puse la dispoziție tot nu avem infrastructură. În evaluarea mea este din cauza faptului că am schimbat tot timpul proiectele și prioritățile. De aceea îmi place să spun că cel mai bun plan e planul pe care îl ai și trebuie să-l duci până la bun sfârșit. Dacă tot timpul vii cu o nouă idee și o nouă prioritate… Și cam asta s-a întâmplat, pentru că la noi toată conducerea transporturilor a fost permanent fărâmițată, adică nu a existat o continuitate, nu numai în oameni, dar nici în proiecte și pentru asta plătim prețul infrastructurii în felul în care e.

Acum a fost ultimul tren de finanțare cu bani europeni a autostrăzilor. De altfel, m-am și zbătut destul de mult în cadrul Comisiei Europene când s-au făcut fondurile în Next Generation, deci cele 750 de miliarde care au acoperit acest proiect de repornire economică a Uniunii Europene după COVID, în România se numește PNRR, și m-am zbătut destul de mult să explic, pentru că era un context în care s-a dorit finanțarea numai a așa numitelor infrastructuri și proiecte verzi, ori rutierul nu mai este considerat un mod suficient de sustenabil pentru economia verde. Dar m-am zbătut și am obținut ca proiectele României de autostrăzi să fie incluse și acum nu ne rămâne decât să cheltuim banii și să facem autostrăzile. Ele și au un termen de realizare, 2027. Nu e departe. Deci ar trebui să putem vedea rezultatele concrete până în 2027.

Credeți că vom putea primi toți acești bani? Pentru că termenul este destul de scurt, șantierele sunt mari, sunt lucrări de anvergură. Riscăm să pierdem din acești bani?

În momentul de față nu suntem în acest risc. În prezent nu am elemente de risc, dar ele pot apărea oricând. Acum am construit și niște plase de siguranță. De exemplu, de la începutul mandatului meu, am constituit un grup de experți ai Comisiei Europene și ai instituțiilor financiare care să consulte Ministerul Transporturilor din România pe toate proiectele cu finanțarea europeană.

Ce înseamnă să îl consulte? Înseamnă că atunci când ministerul dorește să avanseze pentru finanțare un proiect, să fie prediscutat și aranjat astfel încât finanțarea lui să fie de succes, adică designul proiectului să fie bun, să fie fezabil și solid și financiar, și, de asemenea, dacă în toată acest mare plan de transport al României cu tot ce înseamnă infrastructură și funcționare, dacă lucrurile nu merg bine, din varii motive, atunci imediat acest grup să consulte ministerul în a-l refaza.

Cu alte cuvinte știu că nu se poate face un tronson sau sunt întârziate lucrările, să pot să schimb banii pe un proiect care are șanse mai mari care se realizeze. Peste tot se întâmplă așa și trebuie să fim foarte deschiși, onești cu Comisia Europeană și cu finanțatorii. Am pierdut mult de-a lungul timpului pentru că ne-am cramponat niște proiecte care nu mergeau, nici n-am recunoscut că nu le putem face și în final am pierdut bani. Eu sper cu aceste plase de siguranță, cu un dialog deschis și onest cu Comisia și finanțatorii, să putem să ne ținem de treabă astfel încât să ne îndeplinim proiectele până la termen.

Este un proiect de care se tot vorbește, cred că de aproape 20 de ani, poate chiar mai bine, al autostrăzii Comarnic-Brașov. Credeți că vom reuși să facem acest tronson de autostradă Comarnic-Brașov, unul de cele mai dificile, în următorii ani?

Noi nu avem autostrada Comarnic – Brașov, nu din cauza Uniunii Europene, ci din cauza României. Asta apropo de faptul că unii zic ce face Uniunea pentru noi. Nu o să vină Uniunea Europeană să ne facă nouă Comarnic-Brașov. Acesta este unul din proiectele care n-a fost aproape niciodată inclus pe lista proiectelor cu finanțare europeană.

Tot timpul România a dorit sub diverse forme să realizeze singură acest proiect. Deci nu e ceva care e în agenda Uniunii Europene, a Comisiei, pentru România. Am văzut ultimele încercări, chiar cu ajutorul autorităților regionale, să se realizeze această autostradă sau ce ar putea fi ea.
Am văzut discuții chiar că în zonele puternic turistice poate nu este recomandabil să ai autostradă, ci alte soluții de degrevare a traficului care să-ți permită să ajungi de la Ploiești la Brașov fără să pui mega-autostradă prin mijlocul stațiunilor de pe Valea Prahovei.

Iată ăsta este un exemplu pentru cea ce înseamnă ca de 30 de ani să te tu gândești ce ai de făcut acolo și să nu faci nimic. Deci nu mai nu e vina nimănui decât a României și a conducerii regionale și naționale că nu venim un proiect sustenabil. Acum sunt din Ploiești și știu ce înseamnă, sunt perfect afectată de lipsa acestei verigi”, afirmă comisarul european pentru transporturi.