[ViDEO] BRAȘOV. Șaguniștii din promoția 1946 s-au reunit la liceu

Acum 70 de ani își luau rămas bun de la colegii cu care împărțiseră opt ani de liceu 43 de absolvenți ai Colegiului „Andrei Șaguna”, pe atunci liceu exclusiv de băieți, promoția cu numărul 111 a prestigioasei unități de învățământ. Vremurile erau grele și tulburi, dar ei erau tineri, plini de speranțe și de elan. Ieri s-au adunat în Sala festivă a liceului doar opt dintre cei zece rămași în viață și două nepoate ale colegilor dispăruți. Le-au mai stat alături rude și câteva dintre prietenele care pe atunci erau eleve la Liceul de fete „Principesa Elena” (actualul Colegiu Național „Unirea”). În 1946 au terminat studiile liceale (care durau opt ani, după clasele primare, clasa I liceală, echivalentă clasei a V-a de acum, iar a VIII-a cu a XII-a), şi fiecare „ştudent” – cum li se spunea elevilor din cursul superior al liceului – şi-a croit drumul său trecând mai întâi prin facultate,  la Cluj, Timişoara, Bucureşti. Doar doi dintre ei nu au urmat facultatea, dar pregătirea solidă din cei opt ani de „Șaguna” le-a permis să își găsească o slujbă bună în administrație.

Oameni unul și unul

Din generaţia şagunistă 1946 mai trăiesc în prezent doar 10 foşti absolvenţi. Din acest motiv, întâlnirea lor a început cu o slujbă de pomenire, oficiată de pr. prof. dr. Vasile Oltean, şi el fost şagunist, care le-a și spus câteva cuvinte despre mitropolitul Andrei Șaguna și despre înființarea școlii, care a fost primul gimnaziu românesc. Apoi, ca în vremurile de altădată, a fost strigat catalogul şi rând pe rând, fiecare a povestit câte ceva despre sine sau despre cei care nu mai sunt. O generaţie care a dat mulţi ingineri constructori (mulți și proiectanți), ingineri energeticieni, medici, matematicieni, agronomi, silvicultori, profesori universitari, ofițeri, dar în rândurile cărora au fost şi deţinuţi politic în vremea regimului comunist. Cel care știa cele mai multe lucruri despre colegi a fost dr. Fleșariu (în catalog Fleșeriu) – foto , cu o carieră de medic stomatolog la Spitalul Militar din Braşov. Trei dintre ei au fost omagiați și aplaudați, chiar dacă nu mai sunt printre noi: prof. dr. docent Liviu Popoviciu, o somitate în domeniul neuropshiatriei, Doru Șenchea, „omul nostru de echilibru”, liderul de necontestat, un om optimist, cald, generos, cum a ținut să sublinieze și nepoata lui, care, de asemenea a fost șagunistă. Apogeul a fost atins când au ajuns la Nicolae Zernoveanu, poreclit „Zorro”, „cu un fizic impunător şi o minte sclipitoare, un bun matematician, care a fost şi ministru adjunct, fiind un bun inginer constructor, atât proiectant, cât şi executant”, au subliniat foștii săi colegi. În același timp, era sportiv, dar cânta și cu vocea, și la instrumente (acordeon și vioară). Calitățile sale profesionale de excepție au făcut ca anii de detenție comunistă să fie petrecuți într-un birou de proiectare.

Au trecut prin război, legionarism, comunism, secetă

De altfel, Alexandru Brândei, el însuși inginer proiectant, a ținut să sublinieze cât de mândri și satisfăcuți au fost când au văzut că acele construcții pe care ei le-au proiectat au trecut cu bine peste cutremurul din 1977. 

„Doar doi nu au făcut facultate din promoţia noastră. Astăzi, tinerii sunt cu telefoanele, tabletele. Noi am trăit alte vremuri, mai tulburi și mai severe. Regele Carol a abdicat, au venit legionarii, am trăit ciuntirea României Mari, a venit războiul şi dacă ar mai fi durat un an, am fi fost şi noi încorporaţi. Au venit apoi comuniştii, altă năpastă. Am trecut şi prin marea secetă. Totuşi, noi chiar şi aşa am trăit, ne-am făcut datoria şi am ştiut să ne şi distrăm”, a amintit Nicolae Boş, profesor universitar doctor în silvicultură, aflat încă în activitate, cel care a avut inițiativa reunirii foştilor colegi. Seniorii s-au și tachinat și s-au amuzat, amintindu-și de șotii și de poreclele primite. „Puffy” îi spun și acum colegii lui Alexandru Brândei, cel care a fost caligraful clasei, scriind în fiecare an catalogul și realizând împreună cu bunul său prieten, Nicolae Munteanu, tabloul de absolvire, pe care s-au semnat „Puffy” și Nae.

„Aici am învăţat simţul de răspundere şi respectul”

Tablou care a trebuit să fie reconstituit, lucru de care s-a îngrijit, apelând la tehnicieni de la Universitatea din Princeton, Tudor Ciortea, nepot al compozitorului ce dă numele Liceului de Muzică din Braşov. Acum trăieşte în Statele Unite ale Americii, unde mai activează ca profesor de pian. „Din păcate, cei mai mulţi și cei mai buni dintre noi s-au dus înainte, să pregătească bucatele, să întindă mesele şi să ne aştepte pe fiecare. Poate pentru unii este ultima întâlnire. De aceea, nu este chiar un moment de bucurie, însă, pentru că eu eram cantorul pe atunci, îmi doresc să mai cântăm o dată imnul nostru studenţesc «Gaudeamus»”, i-a mobilizat fostul absolvent pe colegii săi.
Decanul de vârstă al promoţiei, Octavian Boboc, născut în 1926, a fost cel care a oficiat la catedră, alături de prof. Boș, ceremonia de strigare a catalogului, dat fiind că profesorii le-au murit de multă vreme. El îşi aminteşte încă de simţul răspunderii, disciplina şi ordinea învăţate în liceul braşovean. „Eu am făcut şase clase primare şi apoi am ajuns la liceu cu ajutorul unui unchi, doi ani mai târziu. Am fost coleg cu cei de aici în clasele a VII şi a VIII-a de liceu. Aici am învăţat simţul de răspundere şi respectul. Am purtat numărul matricol 44 pe mâneca tunicii şi pe atunci dacă făceai ceva nepotrivit în oraş, oricine îți putea lua numărul şi trebuia să dai socoteală”, şi-a amintit fostul şagunist, care a ajuns în carieră până la funcția de director zonal al  Electrica.

Nemuritorul spirit șagunist

„Pe vremea noastră şcoala, liceul era considerat de noi Alma Mater – studenţii spun că Alma Mater este facultatea, nu este adevărat. Aici, în opt ani de zile, am căpătat baza unui comportament civilizat, a pregătirii corespunzătoare foarte severe. În fiecare duminică mergeam, cu rândul, la Biserica Sf. Nicolae. Liceul a fost confesional, coordonat de Mitropolia din Sibiu, și colegii care erau de altă religie plecau de la ore”, şi-a mai amintit Nicolae Boş. De altfel, în catalog, prima rubrică era religia, urmată de limba și literatura română.
Întâlnirea la liceu s-a încheiat cu o poză de grup în faţa liceului şi cu speranţa că poate se vor revedea şi când vor împlini 80 de ani de la terminarea liceului.
„Este un maraton al întâlnirilor de absolvire. De o lună şi jumătate am avut întâlniri, de la 10 la 65 de ani, aceasta este de 70 de ani. Este emoţionant să vezi nişte oameni care au aceeaşi stare ca atunci când au terminat şcoala. Sunt foarte legaţi de şcoală, se consideră în mare parte produsul şcolii, ca şi formaţie intelectuală şi educaţională şi este acest spirit care cred că este unic în România, spiritul şagunist care leagă toate generaţiile”, a spus prof. Dorel Agache, directorul Colegiului Naţional „Andrei Şaguna”, care l-a lăsat apoi pe prof. Cezar Boghici, directorul adjunct, să facă oficiile de gazdă.