Un antreprenor explică efectul măsurilor de austeritate asupra micilor afaceri: „Așa dispare încet o pizzerie. Nu arsă. Nu slabă. Nu leneșă. Ci sufocată…”

Un antreprenor explică efectul măsurilor de austeritate asupra micilor afaceri…

Un om de afaceri clujean a explicat pe rețelele de socializare ce povară reprezintă pentru firmele mici din România măsurile de austeritate intrate în vigoare luna aceasta.
Sandu Băbășan a dat exemplul unei pizzerii de cartier cu 6 angajați:

„El are 40 de ani. Două suflete cresc în casa lui – o fată de 17, un băiat de 15. Soția nu mai e. A rămas doar el și viața pe care încearcă s-o țină în picioare. Are un apartament în rate o mașină veche. Nu e angajat. E antreprenor. Face pizza. De 7 ani. Are 6 angajați. O echipă mică, dar sudată. Făină, salam, mozzarella, cuptor pe gaz și livrare în cartier. Clienți fideli, care au învățat că în cutia aia caldă e mai mult decât mâncare. E un efort”, a prezentat antreprenorul, pe Facebook.

„În Ianuarie când și-a făcut planurile pe 2025, august era doar o lună de vară, nu o inflexiune în strategia de business (bine, știa de modificări din Iulie. A avut O LUNĂ SĂ SE ADAPTEZE)”, a adăugat el.

Primul efect al scumpirilor se manifestă la nivelul angajaților, care au nevoie de salarii mai mari, din cauza valului de scumpiri.

„Salariile nu mai ajung. Un angajat vine și zice: Șefu’, m-au rupt facturile. Mai pune, te rog, ceva peste. Îi dă. 400 lei în plus, net. Dar ca să-i dea 400, plătește 680. × 6 angajați = 4.080 lei în plus pe lună. Pe an? 48.960 lei. Nu pentru performanță. Nu pentru extindere. Pentru supraviețuire”, arată antreprenorul.

Concomitent urmează un val de scumpiri privind funcționarea pizzeriei: mozzarella se scumpește; TVA-ul urcă de la 9% la 11%; Gazul vine cu suprapreț; Curentul și chiria la fel. O pizza care îl costa 7,80 acum îl costă 8,60 lei. 80 de bani în plus, la fiecare. Produce 2.000 de pizza pe lună. × 0,80 = 1.600 lei în plus pe lună = 19.200 lei pe an, doar din scumpiri de materii prime și energie.

Micul antreprenor este nevoit să mărească prețul: „de la 21,80 la 26,10 lei pizza. (Bine, în Cluj de la 60 de lei la 90, ca este CLUUUJ!) Un salt de 4,30 lei. Adică +19,6%. Aceeași rețetă. Același gust. Altă poveste”.

Problema este că salariul clienților nu a fost indexat cu 19,6%, astfel că oamenii nu fac față scumpirii.

„N-are chef să dea aproape 30 de lei pe o pizza. (90 în București și Cluj) Așa că mai taie. Mai mănâncă acasă. Antreprenorul simte imediat. Comenzile scad. Costurile cresc. Iar între 5.680 de lei în plus pe lună și vânzări în minus…nu e greu de ales cine câștigă. În total, 68.160 lei în cheltuieli suplimentare pe an. Fără nicio garanție că vor fi acoperite. Fără siguranță. Fără plasă de siguranță”, continuă antreprenorul.

„Dacă firma trebuie să producă minim 5.680 lei în plus/lună doar ca să nu moară… Cu cât trebuie să câștige el, tatăl, omul, ca să trăiască? Calcul simplu: coșul de cumpărături pentru 3 persoane: 1.650 lei; Utilități: 540 lei; Credit apartament: 1.200 lei; Transport, întreținere mașină: 555 lei; Cheltuieli cu școala copiilor: 480 lei; Sănătate & neprevăzute: 220 lei; Un concediu decent pe an? ~400 lei/lună echivalent. Total: 5.045 lei/lună pentru el și copiii lui. Pe an: 60.540 lei doar ca să nu le lipsească strictul necesar”.

Total pizzerie și viață personală: 128.700 lei pe an.

„Nu pentru visuri. Pentru viață. Și uite așa, dispare încet o pizzerie. Nu arsă. Nu slabă. Nu leneșă. Ci sufocată de costuri, lăsată în urmă de clienți, și ignorată de cifrele mari care nu miros niciodată a blat cald”, conchide antreprenorul.

Pizza este doar simbolul, precizează el.

„Povestea e despre orice business mic, care face același lucru… dar plătește din ce în ce mai mult pentru din ce în ce mai puțin. Eu voi comanda din cartier. Voi cumpăra local, voi susține afacerile micilor antreprenori, pentru că aceștia nu au un finanțator extern care sa ii treacă peste hop. Tu?”, concluzionează Sandu Băbășan.